UEFAntasticii 2.0

Am auzit ca autoritățile Republicii Conglomeratelor de bitum, piatră și-un băț în cur România au intrat pe ultima sută cu lucrările de infrastructură efectuate în baza campionatului european de fotbal din 2020, din postura de țară gazdă, alături de alte 13 state. Au intrat în atenția publicului nu mai puțin de 26 de euro-șantiere, în vreme ce televiziunilor au fost deschise în primele 15 minute. La conferința de presă premergătoare mișcărilor transnaționale din teritoriu, au participat echipe de muncitori aparținătoare a trei companii multilocale. Adunații Copăceni, Boureni-Sat SA și Lemurii Buzești. Oficialii au selectat un lot de 24, existând șanse mari ca primul 11 să intre accidentat pe teren în ziua începerii proiectului. Se speculează faptul că muncitorii acuză foarte des dureri acute în cot și în zona feselor, afecțiuni ce necesită un repaus îndelungat în timpul programului, umbră și o hidratare corespunzătoare. Ritmul de lucru este unul amețitor. Se lucrează la o frecvență de 256 de pase pe zi. Responsabilități pasate între contribuabili, oficiali ai primăriei și societăților deopotrivă, care au contractat lucrarea. Mai presus de toate, un 4-2-3-1 compact are de suferit în flancuri, dar nici în privința stopper-ilor nu se prezintă onorabil. Reportajele jurnalistice dau peste cap bunul mers al lucrărilor și le încurcă socotelile șefilor de șantier. Presa nu poate pătrunde în centrul unei defensive anoste și rigide, betonată cu câțiva agenți de pază. Totul de așa manieră încât sa nu fie profanat templul ruinelor de piatră și a mormanelor de moloz. Cu un atacant de careu abandonat “în fața porții”, totul arată de sus ca o tablă de șah vandalizată.

Frecangii de pe șantier și flecarii din bulele de săpun de la El government se întâlnesc arareori, vizitele din teritoriu fiind asemuite mai degrabă cu șprițurile băsescienilor din bodega lui Cireșel. Ca între prieteni. Se dau pinteni zdraveni și se lucrează în ritm de cazarmă. Osânda e apreciată și se împart ovații la scenă deschisă din partea ministrului și camarilei sale de politruci.

Am încercat să vă fac un scurt filmuleț de prezentare a ratei de indolență cu care se tratează proiectele de infrastructură în România. O porție regulamentară de râs pentru cetățeni. Dar nu e râsul nostru, ci o simplă dramă.

UEFAntasticii noștrii bag seama că nu se prea omoară cu cheful. Ar trebui să fim parte integrantă din UEFA Euro 2020, dar printre condiții se numără și construirea unei căi de legătură cu celelalte țări organizatoare, carevasăzică o autostradă și iată mult-doritul tronson Pitesti-Sibiu. Noi am zis “bogdaproste”, să fie primit!” și am băgat promisiunile și angajamentele la naftalină. În plan mai intra modernizarea sau reconstrucția a patru stadioane din capitală pe iarba cărora s-a scris istorie. Punem rămășag ca până la asfințitul lu Doamne-ajuta vor izbuti sa șteargă praful de pe tribuna a doua a reputatei arene din Ghencea.

Magistrala 6 de metrou, care ar urma sa facă legătura între Gara de Nord și Aeroportul Henri Coandă. Cică se fac deja studii de fezabilitate... Noi sa fim sănătoși!

P.S. Un articol ceva mai vechi, de pe vremea meciului Albania-România, însă potrivit în contextul actualelor alegeri. Așa că fraților, mergeți la vot!😣

Just a fly to London Eye

Un om în minus pe lista de la întreținere.. Sună bine! Nu s-a mai întâmplat asta din 1998 încoace. Probabil va întrebați ce s-a întâmplat în 1998. Nici eu n-am idee. Nu știu ce a fost în capul părinților mei. De atunci îmi ocup și eu metrul meu pătrat în viața familiei mele. Un om în minus la întreținere se traduce printr-o economie la bugetul intern mai mare chiar și decât o mini-vacanta în orice alt oraș european.

corali.ro

Cu un City break low cost îți faci de cap în cele mai mișto locații de pe continent, și ai grija și de factura la gaze când te întorci. Mi-a plăcut inițial ideea de a-i scăpa pe ai mei de corvoada întreținerii unei pramatii care mănâncă 5 mese pe zi, trage zbierăte de asalt când tata dezbate pe teme politice cu cucoana de la televizor, iar eu îmi fac taman atunci un obicei din a învăța (ce să vezi). Care iese din casă în fiecare weekend și se întoarce seara târziu pentru că, pur și simplu, nu pot fi sclavul televizorului, cuvertura canapelei sau asistat social în propriul meu corp. Ulterior mi-am găsit o altă motivație. Sau una suplimentară. Reducerea costurilor la utilități și numai pentru o zi, înlocuite în fapt cu cheltuielile de drum, pare o idee bună.

În felul acesta mama o să poată să scoată frigiderul din priza o zi, doua, trei, calculatorul n-o sa meargă nici o treime probabil din cat merge acum, iar mașina de spălat o sa aibă vreo doua cicluri în minus.

Mi-am divulgat ideea și prietenilor mei, iar ei mi-au recomandat Ryanair. Și vă spun sincer, chiar mi-au spus: "bro, așa, planul tău nu mai pare prea SF, cu siguranță". În realitate, asta nu s-a întâmplat. De Ryanair am aflat dintr-un spot publicitar care mă agasa pe niște site-uri. Am zis: "un search pe google nu ma costă decât câteva taste-n plus". Ei și asa am aflat că pot să ajung la Berlin cu 5€. Eu voiam la Londra. Am găsit și asta după un mic scroll. Londra, 16.99€, dus.

Prețurile sunt și cu 50% mai mici față de alte companii aeriene. Iar politica celor două bagaje de mână gratuite mi se pare de departe cea mai atractivă. Este una dintre partcularitățile acestei companii. Reduci cheltuielile în primul rând, de vreme ce un bagaj poate costa până la 40 de euro.

În altă ordine de idei, sunt un pasionat al culturii și arhitecturii londoneze. Palatul Westminster cu celebrul Big Ben, sau palatul Buckingham sunt doar câteva obiective turistice pe care vreau să le vad. Mai întâi o să am nevoie de o hartă a orașului, și nu neapărat pentru că Londra este de doua ori mai mare ca New York-ul, ci pentru că așa se cade să fie echipat un turist care se respectă. Deci ăsta e primul lucru din bagaj. Apoi.. Haine pentru toate sezoanele. Chiar dacă predomina frigul și ploaia, alături de smog-ul britanic, oricând te poți trezi că un tricou și un sort ar fi de fapt vestimentația potrivită. Vremea e super schimbătoare. De data asta trebuie sa iau în calcul și ce spune Busu, și ce ne sfătuiește doamna Romica Jurca. De trei zile butonez telecomanda, și fac slalom printre canalele de sport ca să mă informez temeinic. Rubrica meteo a căpătat deodată un alt interes. Cică să-mi iau încălțăminte confortabilă că merg pe jos de la un obiectiv turistic la altul. Puțin, dar tot pe jos se numește. O pelerină că n-am cum să stau cu umbrela într-o mână și cu harta în cealaltă.

Înainte de orice, vreau sa văd orașul de sus, din London Eye. E fantastic cât de mic poate părea. Cat de mică este Tamisa sau celebrul Regent's Park. Nu e vorba despre istorie, nu e vorba despre câteva case și blocuri sculptate cu un șpaclu în fel și chip. E vorba despre oameni, pentru că acolo vezi alte culturi, alte mentalități, descoperi, cunoști, experimentezi, trăiești. E vorba și despre fotbal. Cat de mișto poate sa fie stadionu ala frate! Wembley, de el vorbesc. Nu primul, dar al doilea din lume? Păi de pe Palatul Parlamentului nu pot urmări meciurile la o pungă cu semințe, dar acolo chiar m-aș face comod pe unu din alea 90 000 de locuri. Foarte tare. Planul meu de vacanță ieftină.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog!

Black tie în câteva situatii ipotetice

mauvert.com

Vreți să mă credeți sau nu, astăzi este prima dată când vorbesc în necunoștință de cauză. Probabil că este un subiect "în voga" pentru cei mai mulți, însă pentru restul și pentru mine personal, este clasificat drept tabu. Error 404. Chiar dacă îmi dă cu virgulă, m-am documentat temeinic. Dar fără a mai perverti culisele acestei postari, vă spun că astăzi vom discuta despre 'Black tie'.

Daca studiem "etimologia" expresiei sau ne ajutăm de minunatul instrument google translate care este, observăm ca tie înseamnă cravată. Nimic mai neadevărat aflăm din interpretarea acestui dress code. Cravata nu se asortează ținutei în cauză, care admite doar papionul. Indiferent de stilul pe care îl adoptăm. Chiar dacă utilizam clasicul black tie sau cel mai nonconformist (aceasta este o exprimare improprie întrucât nonconformist se aliniază principiilor nonformale, or noi știm ca acest dress code este superior ca eleganta ținutei business), se impune papionul ca accesoriu.

V-am demonstrat deja, probabil, că m-am informat cu privire la subiectul în cauza. Acum... Trebuie să știți că Black tie a ajuns un brand, care se "autofinanțează" din petrecerile clasice, banchetele și balurile adolescenților - aici, ce-i drept, putem opta și pentru o ținută casual -, în fapt, orice eveniment care are loc după ora 18:00 ori, în sezonul rece, după apusul soarelui.

Un sacou de lână negru alături de o pereche de pantaloni de aceeași culoare, dar fără manșete pot fi traduse prin sobrietatea evenimentului. În egala măsură, în alegerea ținutei vestimentare trebuie sa aveți în vedere locația, cea care ne oferă informații delicate cu privire la natura evenimentului. Nu în puține rânduri am avut deziluzia de a nu fi înștiințați cu privire la dress code-ul impus.

Luam mai multe situații ipotetice pentru a ilustra importanta unei alegeri inspirate. Nu trebuie sa fii artist, nu ai nevoie de finețuri, ci de puțin tact și bun-simț. Asa, deci.. Dacă, ipotetic vorbind, poștașul îți lasă în cutia cu surprize o mică atenție, roze, parfumata, cu sigiliul tras în accente de negru pal. Deschizi și vezi iscălitura nurorii în dosul răvașului și pe-a lu fi-tu imediat sub, cât împunsătura unui ac de gămălie.

"va invităm la botezul fiului nostru!"

Nu știai ca au copil, evident. Nu știai ca ai nepot, nimic mai adevărat!! Dar..

După 3 minute de descântece și doua lingurițe de aghiazmă și câteva firimituri de anafură de la slujba de duminica trecută, trebuie sa iti alegi ținuta. Lucrurile devin serioase. Ne procuram o rochie eleganta, care poate fi mai scurtă, însă nu o asortam cu tradiționalele mănuși pana la cot și capă, aceasta încadrându-se deja la un dress code white tie, o ținută ultraformală. Bineînțeles că forma corpului este o caracteristică esențială, contând în economia privirilor care vor fi ațintite asupra voastră. Și eu militez pentru a fi cât mai natural, însă asta nu vă obligă ca rochia pe care o purtați să vă reliefeze deopotrivă calitățile și defectele. Aceasta trebuie să vă ofere confort chiar si atunci când sunteți în lumina reflectoarelor. "Cutele", jocurile de lumini și umbre de pe suprafața materialului au un rol colosal, și sunt imperioase în a te face specială, nu un simplu personaj de duzină. Iar pentru bărbați, o cămașă albă, cu guler croit pentru papion, un sacou albastru electric, completând cu o pereche de pantaloni de aceeasi culoare și pantofi Oxford simpli, negri.

Dacă însă, tot ipotetic vorbind, liceul în care te afli organizează un bal de absolvire cu temă retro. Atunci poți fi inventiv de așa manieră încât sa asortezi o cămașă galbenă, cu pliuri verticale, un sacou negru și o pereche de pantaloni trei sferturi, eleganți. Șosete de lână, ceva mai lungi, alături de niște pantofi de dans. Totul accesorizat, eventual, cu un monoclu sau un ceas de buzunar (șic!).

Iată cum am ajuns sa optez pentru un creative black tie,  fresh, proaspăt, reinventat.

Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2016!

*&@%*&SuperBlog*&%#*@

***In prea putin astepatata luna septembrie.. for so many reasons (google translate ne reaminteste ca "din varii motive"), datei de 12 ii preceda unul dintre cele mai asteptate evenimente ale verii. SuperBlog 2016, ne-a ajuns cat ne-am recules in fata monitoarelor, la un maraton nocturn de cs GO, sau in pelerinaje prin curtile manastirilor, amatori sau pasionati ferventi de pokemon GO deopotriva.

In prea-plinul zilelor insorite de octombrie si noiembrie ne vom desfata cu portii indestulatoare de presa de bun gust si povesti memorabile. Ma aliniez si eu dorintei celor peste doua sute de participanti, de a lua startul acestei competii de blogging. Este, intr-adevar, dificil sa reusesti o abordare fericita a unor subiecte tabu, sau care desi sunt la ordinea zilei (fara Dana Grecu), nu pot face obiectul unei opere de arta din punct de vedere literar si artistic. Cum poti promova un brand sau un produs , astfel incat printr-un proces metafizic destul de dubios, sa vezi tot mai multe oportunitati si avantaje in hibele lui. E ca si cum ai incerca sa faci dintr-o saiba, o poveste de succes. Acestea fiind zise, e o provocare!!

Secand step in operatiunea "farsa dinamovista"

Sa vezi si sa nu crezi. Nu stiu cat de multi cunosc episodul de zilele trecute in care galeria dinamovista a afisat o coregrafie impresionanta in tribuna Stelei din meciul contra celor de la Manchester City. Bun, deci toata lumea stie despre ce e vorba. Tepuitii din staff-ul ros-albastrilor condamna cu vehementa gestul, lucru pe care tin sa il subliniez si eu. In simptomatica fotbalistica e o dovada de frustrare si aroganta infantila. Oamenii au spuzit retelele sociale cu MM-uri si bancuri neo-naziste cu tenta discriminatorie la adresa unuia sau altuia. Mai bine de un deceniu in slujba insolventelor si a retetelor falimentare, preocupati de un campionat lugubru si pueril, alb-rosii au uitat gustul partidelor europene, asa ca au cheltuit aproximativ 10 000 de euroi pentru a realiza, de altfel, intrucat nu suntem in masura sa nu recunoastem, un troll imens. 6000 pentru materiale din dezvaluirile celor de la PCH, plus biletele celor aproape 200 de infiltrati. E putin trist pentru voi, baieti... Si putin cam nelalocul lor afirmatiile jucatorilor si ale conducerii clubului din Stefan cel Mare care sustin acest demers, transformand mesajul "doar dinamo Bucuresti" in slogan de campanie pentru derby-ul de sambata seara.

Pe de alta parte, board-ul Stelei isi merita soarta pentru superficialitatea cu care au tratat situatia, fiind pacaliti cu usurinta. Chiar si in momentul in care mesajul era descifrabil deja, crainicul arenei inca ii indruma pe suporterii stelisti sa imbrace vestele buclucase. Un cal troian manat de la spate de inteligenta unor ultrasi. Atata prostie... Iar peluzele Nord si Sud sunt departe de a-si remedia problemele de judecata, asteptand ca Boroi&co sa le reinfinteze echipa de suflet. Eu zic sa se apuce din proprie initiativa de antrenamente si sa se inscrie deja in liga a cincea din finantare proprie. In 10 ani armata nu s-a gandit nicio secunda sa combata drepturile lui Becali asupra clubului, nici macar atunci cand chiar generalii i-au inmanat stafeta acestuia.

In alta ordine de idei, legat de toata tevatura asta mediatica, cei de la ProSport fac haz de necaz, sustinand ca: Jucătorul din echipa naţională a României care, pe durata Euro 2016, a introdus din greşeală un jurnalist de la ProSport pe grupul de Whatsapp al „tricolorilor” a încurcat din nou borcanele. Nedeprins cu tehnologia, a reuşit performanţa să-l adauge pe acelaşi ziarist în grupul de Whatsapp al jucătorilor de la Steaua. 

Lasand deoparte faptul ca pe grupul de wapp al jucatorilor de la Steaua sunt prezente toate celelalte "entitati" ale campionatului Ligii I, discutia e cel putin savuroasa..

Continuarea o aveti aici: http://www.prosport.ro/fotbal-intern/dezvaluire-fanii-lui-dinamo-au-lovit-si-pe-grupul-de-whatsapp-al-jucatorilor-de-la-steaua-discutie-halucinanta-dupa-0-5-cu-city-15580378

Dan Boulea, despre “România dodoloata” - insectar

Balada mioritică a țăranului român îl are drept protagonist pe ofițerul cazematelor dunărene, Dan Boulea. E cetățeanul neaoș care își umple desagile cârpite de vânt cu foloasele rezultate de pe urma proiectelor realizate cu cap. Și vorba ‘ceea, că “unde nu-i cap, vai de picioare”, apăi popor elector, ai vâslit în direcția potrivită. Doar suntem “România lucrului bine- facut”. Am pus cratimă pentru a atrage atenția asupra a cât de închegată este această expresie. Până să pricepem iscoada exprimărilor cazone ale domnului Iohanis, vă propun să facem un ocol prin istorie și să scuturăm canistrele de ultimele picături de aldămaș cât să ne țină pistoanele până în Ardeal, la papistașii noștri nemiruiți de pe plaiurile stropșite de soare.

Maghiarimea și bulbucații popiti de tokesii de prin bodegi străine s-au întrunit la “scoala” de vara de la Băile Tușnad, or din ținuturile Tusnadfurd- iene, asa bag seama mai nou. Practica asta a dublei denumiri a județelor și localităților din regiunea Harghita-Covasna s-a împământenit în ciuda cotcodacelilor de la palat. Pancardele cu Bienvenue sunt acum văruite cu însemne ale bozgorimii. Nimic anormal de vreme ce într-o zona cu populație majoritar maghiara, placa comemorativa a cândva satului Malnas apare si în alta limba, care si-a pus monopolul pe zona respectivă. Însă să găsești stațiuni turistice sau chiar orașe unde nimeni nu îți poate da o informație în limba română, unde la ghișeele caselor de pensii, biroul de relații cu publicul al primăriei sau casele de bilete ale gărilor mai nou CF, angajații nu cunosc decât limba în exercițiul funcțiunii, și anume, cea maghiara, acest fapt nu se poate justifica decât ca o grosolană dovadă de insolență și indolență deopotrivă. Ei și cum peștele de la cap se împute, îi suspectez pe proaspeții investiți în funcții înalte în stat de incompetență și incompatibilitate cu postul ocupat. Pare-se ca mutulica, ciolosii și patapievicii susțin sleahtele minoritare migratoare, subjugati și impunsi cu sula-n coaste de alde Merkel alături de camarila sa de la Bruxelles. Nici ex-ministrii și prim-miniștrii nu se pot lăuda ca nu au pus umărul și nu au participat activ la clădirea societății puradeice bozgorizate. Prin ajutoare sociale, scutiri de taxe și impozite, în definitiv, prin asigurarea unui mediu prielnic. Marko Bella și momiții sai politic, alături de impuținații din Ungaria, încă își mai desfășoară ședințele oculte de spiritism autonom pe gazonul din ograda bălăciților din Ținutul Secuiesc. Tokesii s-au ocupat de asemenea de alte practici demne sa încingă răzmerița din defileul Oltului. Au ars mai multe drapele ale României, unele în chiar curtea consiliilor locale, sau au arborat în semn de respect pentru secuii care erau nemți, propriul lor steag. O casă din vistieria prezidențială să meargă la balaoacheșii bozgoriți, în cinstea gestului cu care ne-au onorat, infuleca cuvintele pofticios cel santa Klaus.

Rămânem tot în zonă, dar ne mutăm pe calea ferată pentru a celebra un episod cel puțin savuros din Românica lui Dan Boulea. Ei bine, îmi fac impresia de altfel cât se poate de corecta că tehnologia din vagonetele roase de puroi calcaros și rugină nu a ajuns încă la nivelul de cunoaștere al românului. Ușile automate par a fi un subiect tabu pentru locuitorii orașului Sf. Gheorghe, care împing de zor și trag speranțe că încăpățânarea balamalelor nu va fi nesfârșită. Nu poți decât sa apreciezi perseverența și sârguința de care dau dovadă oamenii în astfel de împrejurări. Cum butonul verde, luminos, și mesajul “apăsați pentru deschiderea usilor” nu sunt suficient de vizibile, călătorul beneficiază de soluția salvatoare. Noroc cu mânerul monșer..ne-am mai liniștit. Apai meștere, ai cam complicat-o aci. La alea de-afara de ce nu pusei? În caz ca nu ați observat, suntem o țară de delăsători și resemnați. Cei care nu au prins care-i șpilu cu ușa, cum n-au dat de mâner, au mers la una deschisa de un altul mai destupat ca ei. Asa e și în viață, ca și în politică deopotrivă. Unu-i cioban, altu se bulucește în turma de proțăpiți care au fost serios avariați de campania electorală. Asa-zisul efect de orbire parțială sau totala.

Cum lucrurile se fac Dan Boulea în tara asta, nu ne miră că guvernanții au mai mătrășit ceva pe acolo prin lege, asa încât de acum elevii claselor a 11-a și a 12-a sa primească manuale în regim gratuit, namailuând în calcul ce se va întâmpla cu trocul național al vechilor culegeri și manuale. Doua generații de elevii ratate în plan financiar. Asta pentru că noi ne cumpăram până acum cele trebuinciose, și în felul acesta o să rămânem din nou restanți la bugetul propriu. Dan Boulea despre România dodoloață: lighioane, insectar...

*Eseu care urmeaza sa apara zilele urmatoare in revista "Amurg Sentimental"

SPORT DE IMPRUMUT CU TRIBUNE VOLANTE

#colectiv – punct de reper politico-social. Drama din club naste dezbateri mediatice, sicane politice, revolte sociale, renovand sistemul de interventii romanesc (eu as zice mai degraba carpind niste metehne si legi deja promulgate, dar incetatenite in nimicul autohton). De ce punem hastag la #colectiv? Inca mai punem. Sa spunem ca dintr-un simplu pub, fosta hala “Pionierul”, actualmente loc de pelerinaj, a devenit un fenomen care da jos guverne, rastoarna situatii, si relanseaza persoane in lupta electorala. Dar nu are rost sa dam curs unor discutii deja purtate pe la toate posturile radio si tv mai bine de 5 luni de zile.

Pana acum, sau pana in data de 30 octombrie 2015 mai exact, avizul ISU nu era o piesa de rezistenta in dosarul oricarui proprietar de orice fel de constructie, o necesitate, ci doar o fituica de decor. Acum ne concentram pe aceste controale, ca obiectiv primordial pe lista prioritatilor. Inainte, riscul unor astfel de incendii era minor, dar in urma #colectiv se pare ca ar fi crescut, fiind imperios trebuitoare verificari suplimentare. Concluzii? Avem nevoie de calamitati, de dezastre majore pentru a repara sau fixa chestii implementate, pentru a ne ridica semne de intrebare. Am fost nevoie de un incendiu soldat cu 64 de morti pentru a aplica o lege. Probabil ca abia dupa un cutremur vom consolida si mormanele de moloz din curtea Primariei Generale. De inundatii ca sa intarim diguri si sa redactam planuri de interventie rapida. Si multe altele.

#colectiv naste si paranoia, dar si pretexte. Arena Nationala, cea mai mare controversa a sezonului toamna-primavara, a functionat 5 ani, din cate am observat, fara acel aviz ISU, si 5 luni, cel mai mare stadion din tara a stat inchis. Desi, serios vorbind, ce riscuri poate comporta o arena in caz de incendiu? Singura variabila din ecuatia asta e acoperisul retractabil, singura componenta care ar putea reprezenta un pericol. Avand in vedere ca spectatorii nu au voie in incinta National Arena cu petarde, fumigene si nici macar cu umbrele, atunci…(??). Cel putin pocnitorile minuscule pe care le pot ascunde prin diverse locasuri nu cred ca pot incendia un stadion. Iar spectacolele pirotehnice sunt oraganizate doar de firme de specialitate, cu acoperisul netras. In eventualitatea in care acesta poate arde chiar si in cubul suspendat la 25 de metri deasupra gazonului, atunci cu siguranta da, ne putem ingrijora. Sa nu mai vorbim de responsabilitatile pasate in tot acest timp de la o institutie la alta. Mijloacele birocratice prin care poti incurca un demers sunt infinite si greoaie.

Terenul central de la Arenele B.N.R., unde se desfasoara unul dintre turneele de tenis cu cea mai mare traditie din circuitul ATP, nu a primit de asemenea avizul de la pompieri, nu ca ar fi vreun pericol major in sensul acesta, doar ca arena nu a mai suferit lucrari de reparatii de aproape doua decenii, si nu mai poate fi omologata, “acordul ISU” fiind, deci, un pretext. Asa ca turneul, printr-o derogare de la comisiile internationale de tenis masculin, a putut fi tinut anul acesta in parcarea complexului, cu gradene improvizate, in vreme ce 5000 de locuri zac goale, roase de rugina, mizerie si indolenta. Guvenatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, nu vrea sa cedeze terenurile in administratia primariei, si nici a Federatiei Romane de Tenis. Sau macar sa investeasca in acestea. Acolo unde Ilie Nastase si Ion Tiriac au adus primul titlu de Cupa Davis, si mai multi tenismeni romani si straini au scris istorie. Acolo Roger Federer participa inainte sa cunoasca succesul suprem, devenind locul unu mondial.

Terenul central improvizat

Sportul din Romania e, se pare, intr-un declin total, derapand pe o panta descendenta fara sfarsit. Pentru prima oara in ultimii 40 de ani, nu avem o echipa de gimnastica reprezentanta la jocurile olimpice, nici la feminin, si nici la masculin. Pentru prima oara in ultimii doi ani, Simona Halep iese din top 5, reusind in 3 luni sa coboare 5 locuri in clasament, si nu pare sa se sfarseasca, din pacate. Si pentru prima oara de la revelatia Otelul Galati incoace, Steaua nu ia campionatul, si rateaza 2 cupe in 3 zile. Ce se intampla?

Lasand deoparte aceste retrospective deloc favorabile, Romania are tot pentru prima oara 3 jucatoare in top 35 mondial la tenis, si o jucatoare atat de sus in clasament, Simona Halep, ceea ce e de apreciat. Totodata, Horia Tecau, dublu campion la Wimbledon, castigator al Turneului Campionilor si lider mondial la dublu. Si totusi nu avem o baza sportiva decenta, sau un complex care sa gazduiasca un turneu important. Nu suntem capabili nici macar pentru un amarat de turneu ATP 250, sau WTA International. Unde sa gazduim noi Eurovisionul, jocurile olimpice si asa mai departe?

Pe de alta parte, armata nu cedeaza nici dupa un an si jumatate in scandalul cu Steaua lui Gigi Becali. Nu s-au sesizat pana acum, dar cand au mirosit ispita banilor castigati de “campioana de la Sevilla”, i-au actionat in judecata, pe motiv ca au folosit ilegal inca din 2004 marca si numele clubului sportiv al armatei. De asemenea, stadionul Ghencea zace in paragina, intre timp fiind si declasat, nemaiputand fi omolagat nici macar la nivel de liga a doua. MApN-ul nu are o echipa, dar stadionul e al lor, asa ca ramane la ei (??). Fanii nu mai vin la meciuri, socotind identitatea FCSB-ului ca un chip fara fata. Conducerea Stelei se presupune ca ar fi principalul vinovat, desi circumstantele prezumtive vi le-am expus. Insa oamenii nu il sustin pe Becali, Argaseala, sau alte persoane din board-ul formatiei, ci jucatorii, care sunt simple victime colaterale in acest scandal. Ultrasii nu canta, nu scandeaza pentru nume, ci pentru echipa. Nu se bucura de bucuria lui Becali, ci de golurile jucatorilor. Se speculeaza ca si Dinamo doreste sa isi schimbe sigla. Vom vedea atunci daca si suporterii cainilor vor protesta departe de stadion, ei avand un motiv temeinic.

abaut Rumenia

Mai multe motive sa (va) vizitati macar o data Romania/ tara gasiti in pagina Romania!!

Barajul pentru Grupa Mondiala I din Cupa Federatiei va fi gazduit tot de Cluj

<<România a avut noroc la tragerea la sorţi pentru play-off-ul Fed Cup, sorţii stabilind că partida decisivă, cu Germania, se va disputa în România. Meciul se va disputa tot la Cluj. De această dată, pe zgură.

Barajul cu Germania (16-17 aprilie) se va juca în aceeaşi locaţie ca şi sfertul cu Cehia. Preşedintele Federaţiei de Tenis, George Cosac, a confirmat că Sala Sporturilor din Cluj este alegerea perfectă, iar oficialităţile din oraş sunt încântate de această posibilitate. Site-ul oficial al FRT a anunţat în această dimineaţă că locaţia aleasă este reprezentată de urbea mai sus amintită.

"Echipa noastră s-a simţit foarte bine la Cluj şi cred că este cea mai bună variantă pentru un asemenea eveniment", a declarat preşedintele Federaţiei Române de Tenis, George Cosac, pentru ProSport.

Alegerea suprafeţei pentru meciul cu Cehia a fost văzută de mulţi o greşeală, tricolorele descurcându-se mult mai bine, cel puţin în teorie, pe zgură. Chiar dacă hardul a fost unul lent, fără îndoială Pliskova&Co au avut un avantaj, ele fiind crescute pe această suprafaţă. Această eroare nu se va mai repeta la meciul contra nemţoaicelor, primarul din Cluj interesându-se deja despre posibilitatea ca în sală să fie montat un teren de zgură.

"Meciul cu Cehia de la Cluj-Napoca a fost foarte bine organizat, atmosfera a fost incredibilă, iar fetele s-au simțit atât de bine încât am decis să ne întoarcem acolo pentru acest important meci cu Germania. Alina Tecșor, căpitanul nejucător al echipei României, a discutat cu jucătoarele și de comun acord au decis ca meciul să se joace în Sala Polivalentă, dar, de data aceasta, pe zgură", notează site-ul oficial al Federaţiei.

Angelique Kerber, numărul doi mondial, are carenţe pe suprafaţa roşie, Roland Garros, spre exemplu, fiind singurul turneu de Grand Slam unde învingătoarea de la Australian Open 2016 nu a trecut de sferturi. Petkovic, a doua "rachetă" a Germaniei, are doar un tur trei la French Open, în timp ce Lisicki are şi ea cea mai slabă performanţă tot în capitala Franţei: nici ea nu a trecut de turul trei.

Alegerea Sălii Sporturilor din Cluj a fost una extrem de inspirată din punct de vedere financiar. În ambele zile de meciuri, în tribune au fost peste 7000 de spectatori, care au creat o atmosferă specială.>>

Text preluat integral de pe www.digisport.ro

M-am gandit sa ma conformez si sa ma aliez si eu trendului "copy-paste", astfel incat am socotit ca fiind necesar sa dau stirea proaspat scoasa de la tiparul celor de la digi, intr-o editie nerevizuita si neadaugita asa cum au considerat-o de bun augur.

Acum...de vreme ce tot am reluat pomelnicul asta, tin sa amintesc - sau sa reamintesc pentru sportofilii infocati - o cronicuta de la gazeta sporturilor. Ei bine, se pare ca FED CUP-ul aduce in prim-plan stiri si povesti cu talc, starnind apetitul caricaturistilor si al analistilor de privata (PRIVÁT//Ã ~e f. pop. Încãpere specialã pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; toaletã; closet; latrinã. /<fr. privé, lat. privatus). Cei care au urmarit duelurile din sferturile Cupei Federatiei de week-endul trecut, au observat probabil ca Halep era imuna la sfaturile sau, in fine, cotcodaceala (daca e sa ne luam dupa ce parea ca pricepe aceasta) Alinei Tecsor, capitanul nejucator al nationalei de tenis.

Dog participates in selfie

...din junete

Spectacolul Coke Stream, intrat sub tutela organizatorilor, a regizat cel mai tare bal de voci mai mult sau mai putin acordate. Si asta prin prisma artistilor care au urcat joi seara pe scena Salii Polivalenta din Bucuresti. Mai bine de o mie de oameni au fredonat timp de 3 ore stapaniti de o exaltare deliranta melodiile celor de la RIXTON & Co. aka Smiley. Pentru ca desi vedetele concertului erau baietii din formatia britanica, ei nu au poposit mai mult de 45 de minute pe platforma din fata spectatorilor romani. 

Lasand deoparte relatarile de factura ziaristica si stirile in seama presei, pot spune ca sala a fost amenajata exemplar, primirea, in termeni informali si cu iz de ferentari, fitza (y), iar jocurile pirotehnice, carnavalul de lumini si artezienele de confetti au adus un plus de efervescenta si adrenalina in sangele incins al ambulatoriului de persoane care roiau la talpile scenei. Alimentandu-se multimea de la un minut la altul cu cohorte de spectatori cu fundul tabacit in scaune si mainile innodate in jurul snacksurilor si bauturilor gratuite. Nici blocul masiv de paza a evenimentului nu s-a dezis de la zbantuieli fugare, dar nici nu a slabit publicul din ochi. Un entertainment de calitate, insa mici minusuri. Gheretele cu gustari si frigiderele cu racoritoare bagau cel putin doua randuri si jumatate din tribune in obscuritate, iar panourile imense care strajuiau ringul din imediata desfasurare a intrarii, izolau fonic intr-atat de bine, incat te simteai intr-un imens cub de sticla care pocnea la fiecare bass acid al dj-ului. Dar ok...per total ok. Acum am inteles de ce Rixton au si videoclipuri de 77 de milioane de vizualizari. Sunt...awesome. Iar solistul e gagicar inrait, deci...reteta de succes.