@IMapp BUcuresti 2015 - peste 5 secole de traditie //// #556deanibucuresti

@IMapp BUcuresti 2015 - peste 5 secole de traditie //// #556deanibucuresti

joi, 2 februarie 2017

#cespunromânii #amîntrebat150000deromâni


Nu m-a frapat în niciun fel indolența unor participanți la protestele din piață, oameni simpli mânați de o pură curiozitate, care s-au alăturat masei populare fără să știe pentru ce protestează, ordonanța de modificare a codului penal sau modificările ce conțin deja celebra lege a amnistiei și grațierii. Dar este bine ca mai exista alte cel puțin 145 000 de persoane care urmăresc șirul evenimentelor și manifestează, aplicând efectul "picăturii chinezești". Mulți scandau "demisia", însă prea puțini cunosc drepturile unui guvern interimar, potrivit cărora acesta nu poate emite sau anula OUG-uri.

Alegem, sau renunțăm, ne bucurăm, dar ne îndoim, contestăm, ne revoltăm, protestăm, ne resemnăm, apoi uităm.. Aceeași ciclicitate obsedantă de care nu ne descotorosim. Încă. Guvernanții joacă la păcănele încrederea a milioane de votanți, iar președintele profită de pe urma revoltei maselor. Cine garantează ca PNL nu s-ar fi situat la fel vis-a-vis de acest proiect, sau față de altele la fel de păcătoase, în cazul în care s-ar fi aflat la putere? Cel mai bun aliat al opoziției este poporul, iar cel mai bun sfetnic, minciuna. Singura victimă suntem noi, victima noastră, noi, o vacă de muls pentru toată lumea. Așa ne-am făcut cunoscuți pe plan intern, de-aia am fost jucați pe degete la fiecare campanie electorală. Oare acum s-a schimbat ceva? Probabil ca vom retrăi aceleași scenarii peste ceva timp, ne vom încurca de noi, sau de alții, vom alege prost, sau nu vom mai avea ce să alegem, pentru că, de ce nu, cultivăm doar marfă de export. Și totuși, aparent, ne pasă. Mobilizarea enormă grăiește de la sine lucruri frumoase despre actuala generație, care a dovedit că se ghidează după un set de principii și valori câteodată mai puternice decât ale oricărui alt om "trecut prin viață". 

Cete de nehaliți, însă, infiltrați prin mulțime, încep să se facă văzuți, bombardiere de luptă surdă pentru manifestanții din jurul lor. Ei bine, istoria se reia, și paradele de huliganism își pun în desfășurare depozitele de torțe, petarde, fumigene și cocktail-uri Molotov, atacurile fiind îndreptate spre forțele de ordine. Abia acum întra în scenă "cei plătiți", instigatorii, care golesc ceva mai repede decât era preconizat Piața Victoriei. Plătiți de PSD pentru a împrăștia masele de oameni, întrucât protestul devenea deranjant, de opoziție, pentru a intimida jandarmeria și a o determina să acționeze în forță, ca să se spună că aceștia, la ordinul superiorilor controlați de "partidul ceaușist", au "intrat" în mulțime, și au agresat protestatarii pașnici, ori rețelele se întrepătrund la nivel mai înalt? Cel mai probabil, în afară vor apărea știri loiale celei de-a doua situații, potrivit cărora forțele de ordine au fost puse să gonească oamenii din piață. De data aceasta, jandarmii nu au mai opus rezistență, s-au organizat vizibil într-un aparat defensiv, pentru a nu răspunde atacurilor, și a da curs unui măcel, iar mai apoi unui scandal internațional de amploare. Nu știu câți au remarcat faptul ca jandarmeria a încercat sa facă un cordon între huligani și ceilalți protestatari, pentru a-i apăra și a-i îndepărta de zona de pericol. Oameni ceva mai curajoși, care încercau să formeze un lanț uman în fața jandarmeriei pentru ca ceilalți să nu mai arunce în ei cu bucăți de gheață, pietre și torțe, în timp ce alții s-au pus pe vine și implorau umil "fără violență!". Jandarmi huliți de cei mai mulți dintre noi, dar care au o slujbă, o familie și copii cărora trebuie sa le asigure un viitor. Poate cei mai mulți dintre ei și-ar dori sa își scoată uniforma și sa protesteze alături de masă. Poate ca angajații de la salubritate, despre care nu vorbește nimeni, vor sta la - 10 grade să curețe piața de tone de gunoaie, sticle sparte și tomberoane jumulite în mijlocul intersecției, victime, la rândul lor, în războiul altora. Poate că vom mai ieși în stradă, poate că am demonstrat solidaritate și umanitate. Poate ca presa străină va scrie și despre asta și mass-media din România nu va mai fi un mijloc de propagandă politică. Poate că am dreptate. Poate..

sâmbătă, 10 decembrie 2016

UEFAntasticii 2.0

Am auzit ca autoritățile Republicii Conglomeratelor de bitum, piatră și-un băț în cur România au intrat pe ultima sută cu lucrările de infrastructură efectuate în baza campionatului european de fotbal din 2020, din postura de țară gazdă, alături de alte 13 state. Au intrat în atenția publicului nu mai puțin de 26 de euro-șantiere, în vreme ce televiziunilor au fost deschise în primele 15 minute. La conferința de presă premergătoare mișcărilor transnaționale din teritoriu, au participat echipe de muncitori aparținătoare a trei companii multilocale. Adunații Copăceni, Boureni-Sat SA și Lemurii Buzești. Oficialii au selectat un lot de 24, existând șanse mari ca primul 11 să intre accidentat pe teren în ziua începerii proiectului. Se speculează faptul că muncitorii acuză foarte des dureri acute în cot și în zona feselor, afecțiuni ce necesită un repaus îndelungat în timpul programului, umbră și o hidratare corespunzătoare. Ritmul de lucru este unul amețitor. Se lucrează la o frecvență de 256 de pase pe zi. Responsabilități pasate între contribuabili, oficiali ai primăriei și societăților deopotrivă, care au contractat lucrarea. Mai presus de toate, un 4-2-3-1 compact are de suferit în flancuri, dar nici în privința stopper-ilor nu se prezintă onorabil. Reportajele jurnalistice dau peste cap bunul mers al lucrărilor și le încurcă socotelile șefilor de șantier. Presa nu poate pătrunde în centrul unei defensive anoste și rigide, betonată cu câțiva agenți de pază. Totul de așa manieră încât sa nu fie profanat templul ruinelor de piatră și a mormanelor de moloz. Cu un atacant de careu abandonat “în fața porții”, totul arată de sus ca o tablă de șah vandalizată.

Frecangii de pe șantier și flecarii din bulele de săpun de la El government se întâlnesc arareori, vizitele din teritoriu fiind asemuite mai degrabă cu șprițurile băsescienilor din bodega lui Cireșel. Ca între prieteni. Se dau pinteni zdraveni și se lucrează în ritm de cazarmă. Osânda e apreciată și se împart ovații la scenă deschisă din partea ministrului și camarilei sale de politruci.
Am încercat să vă fac un scurt filmuleț de prezentare a ratei de indolență cu care se tratează proiectele de infrastructură în România. O porție regulamentară de râs pentru cetățeni. Dar nu e râsul nostru, ci o simplă dramă.

UEFAntasticii noștrii bag seama că nu se prea omoară cu cheful. Ar trebui să fim parte integrantă din UEFA Euro 2020, dar printre condiții se numără și construirea unei căi de legătură cu celelalte țări organizatoare, carevasăzică o autostradă și iată mult-doritul tronson Pitesti-Sibiu. Noi am zis “bogdaproste”, să fie primit!” și am băgat promisiunile și angajamentele la naftalină. În plan mai intra modernizarea sau reconstrucția a patru stadioane din capitală pe iarba cărora s-a scris istorie. Punem rămășag ca până la asfințitul lu Doamne-ajuta vor izbuti sa șteargă praful de pe tribuna a doua a reputatei arene din Ghencea.

Magistrala 6 de metrou, care ar urma sa facă legătura între Gara de Nord și Aeroportul Henri Coandă. Cică se fac deja studii de fezabilitate... Noi sa fim sănătoși!

P.S. Un articol ceva mai vechi, de pe vremea meciului Albania-România, însă potrivit în contextul actualelor alegeri. Așa că fraților, mergeți la vot!😣

miercuri, 5 octombrie 2016

Just a fly to London Eye

Un om în minus pe lista de la întreținere.. Sună bine! Nu s-a mai întâmplat asta din 1998 încoace. Probabil va întrebați ce s-a întâmplat în 1998. Nici eu n-am idee. Nu știu ce a fost în capul părinților mei. De atunci îmi ocup și eu metrul meu pătrat în viața familiei mele. Un om în minus la întreținere se traduce printr-o economie la bugetul intern mai mare chiar și decât o mini-vacanta în orice alt oraș european.

corali.ro

Cu un City break low cost îți faci de cap în cele mai mișto locații de pe continent, și ai grija și de factura la gaze când te întorci. Mi-a plăcut inițial ideea de a-i scăpa pe ai mei de corvoada întreținerii unei pramatii care mănâncă 5 mese pe zi, trage zbierăte de asalt când tata dezbate pe teme politice cu cucoana de la televizor, iar eu îmi fac taman atunci un obicei din a învăța (ce să vezi). Care iese din casă în fiecare weekend și se întoarce seara târziu pentru că, pur și simplu, nu pot fi sclavul televizorului, cuvertura canapelei sau asistat social în propriul meu corp. Ulterior mi-am găsit o altă motivație. Sau una suplimentară. Reducerea costurilor la utilități și numai pentru o zi, înlocuite în fapt cu cheltuielile de drum, pare o idee bună.

În felul acesta mama o să poată să scoată frigiderul din priza o zi, doua, trei, calculatorul n-o sa meargă nici o treime probabil din cat merge acum, iar mașina de spălat o sa aibă vreo doua cicluri în minus.

Mi-am divulgat ideea și prietenilor mei, iar ei mi-au recomandat Ryanair. Și vă spun sincer, chiar mi-au spus: "bro, așa, planul tău nu mai pare prea SF, cu siguranță". În realitate, asta nu s-a întâmplat. De Ryanair am aflat dintr-un spot publicitar care mă agasa pe niște site-uri. Am zis: "un search pe google nu ma costă decât câteva taste-n plus". Ei și asa am aflat că pot să ajung la Berlin cu 5€. Eu voiam la Londra. Am găsit și asta după un mic scroll. Londra, 16.99€, dus.



Prețurile sunt și cu 50% mai mici față de alte companii aeriene. Iar politica celor două bagaje de mână gratuite mi se pare de departe cea mai atractivă. Este una dintre partcularitățile acestei companii. Reduci cheltuielile în primul rând, de vreme ce un bagaj poate costa până la 40 de euro.

În altă ordine de idei, sunt un pasionat al culturii și arhitecturii londoneze. Palatul Westminster cu celebrul Big Ben, sau palatul Buckingham sunt doar câteva obiective turistice pe care vreau să le vad. Mai întâi o să am nevoie de o hartă a orașului, și nu neapărat pentru că Londra este de doua ori mai mare ca New York-ul, ci pentru că așa se cade să fie echipat un turist care se respectă. Deci ăsta e primul lucru din bagaj. Apoi.. Haine pentru toate sezoanele. Chiar dacă predomina frigul și ploaia, alături de smog-ul britanic, oricând te poți trezi că un tricou și un sort ar fi de fapt vestimentația potrivită. Vremea e super schimbătoare. De data asta trebuie sa iau în calcul și ce spune Busu, și ce ne sfătuiește doamna Romica Jurca. De trei zile butonez telecomanda, și fac slalom printre canalele de sport ca să mă informez temeinic. Rubrica meteo a căpătat deodată un alt interes. Cică să-mi iau încălțăminte confortabilă că merg pe jos de la un obiectiv turistic la altul. Puțin, dar tot pe jos se numește. O pelerină că n-am cum să stau cu umbrela într-o mână și cu harta în cealaltă.


Înainte de orice, vreau sa văd orașul de sus, din London Eye. E fantastic cât de mic poate părea. Cat de mică este Tamisa sau celebrul Regent's Park. Nu e vorba despre istorie, nu e vorba despre câteva case și blocuri sculptate cu un șpaclu în fel și chip. E vorba despre oameni, pentru că acolo vezi alte culturi, alte mentalități, descoperi, cunoști, experimentezi, trăiești. E vorba și despre fotbal. Cat de mișto poate sa fie stadionu ala frate! Wembley, de el vorbesc. Nu primul, dar al doilea din lume? Păi de pe Palatul Parlamentului nu pot urmări meciurile la o pungă cu semințe, dar acolo chiar m-aș face comod pe unu din alea 90 000 de locuri. Foarte tare. Planul meu de vacanță ieftină.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog!

duminică, 2 octombrie 2016

Black tie în câteva situatii ipotetice

mauvert.com
Vreți să mă credeți sau nu, astăzi este prima dată când vorbesc în necunoștință de cauză. Probabil că este un subiect "în voga" pentru cei mai mulți, însă pentru restul și pentru mine personal, este clasificat drept tabu. Error 404. Chiar dacă îmi dă cu virgulă, m-am documentat temeinic. Dar fără a mai perverti culisele acestei postari, vă spun că astăzi vom discuta despre 'Black tie'.

Daca studiem "etimologia" expresiei sau ne ajutăm de minunatul instrument google translate care este, observăm ca tie înseamnă cravată. Nimic mai neadevărat aflăm din interpretarea acestui dress code. Cravata nu se asortează ținutei în cauză, care admite doar papionul. Indiferent de stilul pe care îl adoptăm. Chiar dacă utilizam clasicul black tie sau cel mai nonconformist (aceasta este o exprimare improprie întrucât nonconformist se aliniază principiilor nonformale, or noi știm ca acest dress code este superior ca eleganta ținutei business), se impune papionul ca accesoriu.

V-am demonstrat deja, probabil, că m-am informat cu privire la subiectul în cauza. Acum... Trebuie să știți că Black tie a ajuns un brand, care se "autofinanțează" din petrecerile clasice, banchetele și balurile adolescenților - aici, ce-i drept, putem opta și pentru o ținută casual -, în fapt, orice eveniment care are loc după ora 18:00 ori, în sezonul rece, după apusul soarelui.

Un sacou de lână negru alături de o pereche de pantaloni de aceeași culoare, dar fără manșete pot fi traduse prin sobrietatea evenimentului. În egala măsură, în alegerea ținutei vestimentare trebuie sa aveți în vedere locația, cea care ne oferă informații delicate cu privire la natura evenimentului. Nu în puține rânduri am avut deziluzia de a nu fi înștiințați cu privire la dress code-ul impus.

Luam mai multe situații ipotetice pentru a ilustra importanta unei alegeri inspirate. Nu trebuie sa fii artist, nu ai nevoie de finețuri, ci de puțin tact și bun-simț. Asa, deci.. Dacă, ipotetic vorbind, poștașul îți lasă în cutia cu surprize o mică atenție, roze, parfumata, cu sigiliul tras în accente de negru pal. Deschizi și vezi iscălitura nurorii în dosul răvașului și pe-a lu fi-tu imediat sub, cât împunsătura unui ac de gămălie.

"va invităm la botezul fiului nostru!"

Nu știai ca au copil, evident. Nu știai ca ai nepot, nimic mai adevărat!! Dar..

După 3 minute de descântece și doua lingurițe de aghiazmă și câteva firimituri de anafură de la slujba de duminica trecută, trebuie sa iti alegi ținuta. Lucrurile devin serioase. Ne procuram o rochie eleganta, care poate fi mai scurtă, însă nu o asortam cu tradiționalele mănuși pana la cot și capă, aceasta încadrându-se deja la un dress code white tie, o ținută ultraformală. Bineînțeles că forma corpului este o caracteristică esențială, contând în economia privirilor care vor fi ațintite asupra voastră. Și eu militez pentru a fi cât mai natural, însă asta nu vă obligă ca rochia pe care o purtați să vă reliefeze deopotrivă calitățile și defectele. Aceasta trebuie să vă ofere confort chiar si atunci când sunteți în lumina reflectoarelor. "Cutele", jocurile de lumini și umbre de pe suprafața materialului au un rol colosal, și sunt imperioase în a te face specială, nu un simplu personaj de duzină. Iar pentru bărbați, o cămașă albă, cu guler croit pentru papion, un sacou albastru electric, completând cu o pereche de pantaloni de aceeasi culoare și pantofi Oxford simpli, negri.

Dacă însă, tot ipotetic vorbind, liceul în care te afli organizează un bal de absolvire cu temă retro. Atunci poți fi inventiv de așa manieră încât sa asortezi o cămașă galbenă, cu pliuri verticale, un sacou negru și o pereche de pantaloni trei sferturi, eleganți. Șosete de lână, ceva mai lungi, alături de niște pantofi de dans. Totul accesorizat, eventual, cu un monoclu sau un ceas de buzunar (șic!).

Iată cum am ajuns sa optez pentru un creative black tie,  fresh, proaspăt, reinventat.

Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2016!

sâmbătă, 10 septembrie 2016

*&@%*&SuperBlog*&%#*@

***In prea putin astepatata luna septembrie.. for so many reasons (google translate ne reaminteste ca "din varii motive"), datei de 12 ii preceda unul dintre cele mai asteptate evenimente ale verii. SuperBlog 2016, ne-a ajuns cat ne-am recules in fata monitoarelor, la un maraton nocturn de cs GO, sau in pelerinaje prin curtile manastirilor, amatori sau pasionati ferventi de pokemon GO deopotriva.

In prea-plinul zilelor insorite de octombrie si noiembrie ne vom desfata cu portii indestulatoare de presa de bun gust si povesti memorabile. Ma aliniez si eu dorintei celor peste doua sute de participanti, de a lua startul acestei competii de blogging. Este, intr-adevar, dificil sa reusesti o abordare fericita a unor subiecte tabu, sau care desi sunt la ordinea zilei (fara Dana Grecu), nu pot face obiectul unei opere de arta din punct de vedere literar si artistic. Cum poti promova un brand sau un produs , astfel incat printr-un proces metafizic destul de dubios, sa vezi tot mai multe oportunitati si avantaje in hibele lui. E ca si cum ai incerca sa faci dintr-o saiba, o poveste de succes. Acestea fiind zise, e o provocare!!