UEFAntasticii 2.0

Am auzit ca autoritățile Republicii Conglomeratelor de bitum, piatră și-un băț în cur România au intrat pe ultima sută cu lucrările de infrastructură efectuate în baza campionatului european de fotbal din 2020, din postura de țară gazdă, alături de alte 13 state. Au intrat în atenția publicului nu mai puțin de 26 de euro-șantiere, în vreme ce televiziunilor au fost deschise în primele 15 minute. La conferința de presă premergătoare mișcărilor transnaționale din teritoriu, au participat echipe de muncitori aparținătoare a trei companii multilocale. Adunații Copăceni, Boureni-Sat SA și Lemurii Buzești. Oficialii au selectat un lot de 24, existând șanse mari ca primul 11 să intre accidentat pe teren în ziua începerii proiectului. Se speculează faptul că muncitorii acuză foarte des dureri acute în cot și în zona feselor, afecțiuni ce necesită un repaus îndelungat în timpul programului, umbră și o hidratare corespunzătoare. Ritmul de lucru este unul amețitor. Se lucrează la o frecvență de 256 de pase pe zi. Responsabilități pasate între contribuabili, oficiali ai primăriei și societăților deopotrivă, care au contractat lucrarea. Mai presus de toate, un 4-2-3-1 compact are de suferit în flancuri, dar nici în privința stopper-ilor nu se prezintă onorabil. Reportajele jurnalistice dau peste cap bunul mers al lucrărilor și le încurcă socotelile șefilor de șantier. Presa nu poate pătrunde în centrul unei defensive anoste și rigide, betonată cu câțiva agenți de pază. Totul de așa manieră încât sa nu fie profanat templul ruinelor de piatră și a mormanelor de moloz. Cu un atacant de careu abandonat “în fața porții”, totul arată de sus ca o tablă de șah vandalizată.

Frecangii de pe șantier și flecarii din bulele de săpun de la El government se întâlnesc arareori, vizitele din teritoriu fiind asemuite mai degrabă cu șprițurile băsescienilor din bodega lui Cireșel. Ca între prieteni. Se dau pinteni zdraveni și se lucrează în ritm de cazarmă. Osânda e apreciată și se împart ovații la scenă deschisă din partea ministrului și camarilei sale de politruci.

Am încercat să vă fac un scurt filmuleț de prezentare a ratei de indolență cu care se tratează proiectele de infrastructură în România. O porție regulamentară de râs pentru cetățeni. Dar nu e râsul nostru, ci o simplă dramă.

UEFAntasticii noștrii bag seama că nu se prea omoară cu cheful. Ar trebui să fim parte integrantă din UEFA Euro 2020, dar printre condiții se numără și construirea unei căi de legătură cu celelalte țări organizatoare, carevasăzică o autostradă și iată mult-doritul tronson Pitesti-Sibiu. Noi am zis “bogdaproste”, să fie primit!” și am băgat promisiunile și angajamentele la naftalină. În plan mai intra modernizarea sau reconstrucția a patru stadioane din capitală pe iarba cărora s-a scris istorie. Punem rămășag ca până la asfințitul lu Doamne-ajuta vor izbuti sa șteargă praful de pe tribuna a doua a reputatei arene din Ghencea.

Magistrala 6 de metrou, care ar urma sa facă legătura între Gara de Nord și Aeroportul Henri Coandă. Cică se fac deja studii de fezabilitate... Noi sa fim sănătoși!

P.S. Un articol ceva mai vechi, de pe vremea meciului Albania-România, însă potrivit în contextul actualelor alegeri. Așa că fraților, mergeți la vot!😣