Barajul pentru Grupa Mondiala I din Cupa Federatiei va fi gazduit tot de Cluj

<<România a avut noroc la tragerea la sorţi pentru play-off-ul Fed Cup, sorţii stabilind că partida decisivă, cu Germania, se va disputa în România. Meciul se va disputa tot la Cluj. De această dată, pe zgură.

Barajul cu Germania (16-17 aprilie) se va juca în aceeaşi locaţie ca şi sfertul cu Cehia. Preşedintele Federaţiei de Tenis, George Cosac, a confirmat că Sala Sporturilor din Cluj este alegerea perfectă, iar oficialităţile din oraş sunt încântate de această posibilitate. Site-ul oficial al FRT a anunţat în această dimineaţă că locaţia aleasă este reprezentată de urbea mai sus amintită.

"Echipa noastră s-a simţit foarte bine la Cluj şi cred că este cea mai bună variantă pentru un asemenea eveniment", a declarat preşedintele Federaţiei Române de Tenis, George Cosac, pentru ProSport.

Alegerea suprafeţei pentru meciul cu Cehia a fost văzută de mulţi o greşeală, tricolorele descurcându-se mult mai bine, cel puţin în teorie, pe zgură. Chiar dacă hardul a fost unul lent, fără îndoială Pliskova&Co au avut un avantaj, ele fiind crescute pe această suprafaţă. Această eroare nu se va mai repeta la meciul contra nemţoaicelor, primarul din Cluj interesându-se deja despre posibilitatea ca în sală să fie montat un teren de zgură.

"Meciul cu Cehia de la Cluj-Napoca a fost foarte bine organizat, atmosfera a fost incredibilă, iar fetele s-au simțit atât de bine încât am decis să ne întoarcem acolo pentru acest important meci cu Germania. Alina Tecșor, căpitanul nejucător al echipei României, a discutat cu jucătoarele și de comun acord au decis ca meciul să se joace în Sala Polivalentă, dar, de data aceasta, pe zgură", notează site-ul oficial al Federaţiei.

Angelique Kerber, numărul doi mondial, are carenţe pe suprafaţa roşie, Roland Garros, spre exemplu, fiind singurul turneu de Grand Slam unde învingătoarea de la Australian Open 2016 nu a trecut de sferturi. Petkovic, a doua "rachetă" a Germaniei, are doar un tur trei la French Open, în timp ce Lisicki are şi ea cea mai slabă performanţă tot în capitala Franţei: nici ea nu a trecut de turul trei.

Alegerea Sălii Sporturilor din Cluj a fost una extrem de inspirată din punct de vedere financiar. În ambele zile de meciuri, în tribune au fost peste 7000 de spectatori, care au creat o atmosferă specială.>>

Text preluat integral de pe www.digisport.ro

M-am gandit sa ma conformez si sa ma aliez si eu trendului "copy-paste", astfel incat am socotit ca fiind necesar sa dau stirea proaspat scoasa de la tiparul celor de la digi, intr-o editie nerevizuita si neadaugita asa cum au considerat-o de bun augur.

Acum...de vreme ce tot am reluat pomelnicul asta, tin sa amintesc - sau sa reamintesc pentru sportofilii infocati - o cronicuta de la gazeta sporturilor. Ei bine, se pare ca FED CUP-ul aduce in prim-plan stiri si povesti cu talc, starnind apetitul caricaturistilor si al analistilor de privata (PRIVÁT//Ã ~e f. pop. Încãpere specialã pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; toaletã; closet; latrinã. /<fr. privé, lat. privatus). Cei care au urmarit duelurile din sferturile Cupei Federatiei de week-endul trecut, au observat probabil ca Halep era imuna la sfaturile sau, in fine, cotcodaceala (daca e sa ne luam dupa ce parea ca pricepe aceasta) Alinei Tecsor, capitanul nejucator al nationalei de tenis.

Dog participates in selfie

...din junete

Spectacolul Coke Stream, intrat sub tutela organizatorilor, a regizat cel mai tare bal de voci mai mult sau mai putin acordate. Si asta prin prisma artistilor care au urcat joi seara pe scena Salii Polivalenta din Bucuresti. Mai bine de o mie de oameni au fredonat timp de 3 ore stapaniti de o exaltare deliranta melodiile celor de la RIXTON & Co. aka Smiley. Pentru ca desi vedetele concertului erau baietii din formatia britanica, ei nu au poposit mai mult de 45 de minute pe platforma din fata spectatorilor romani. 

Lasand deoparte relatarile de factura ziaristica si stirile in seama presei, pot spune ca sala a fost amenajata exemplar, primirea, in termeni informali si cu iz de ferentari, fitza (y), iar jocurile pirotehnice, carnavalul de lumini si artezienele de confetti au adus un plus de efervescenta si adrenalina in sangele incins al ambulatoriului de persoane care roiau la talpile scenei. Alimentandu-se multimea de la un minut la altul cu cohorte de spectatori cu fundul tabacit in scaune si mainile innodate in jurul snacksurilor si bauturilor gratuite. Nici blocul masiv de paza a evenimentului nu s-a dezis de la zbantuieli fugare, dar nici nu a slabit publicul din ochi. Un entertainment de calitate, insa mici minusuri. Gheretele cu gustari si frigiderele cu racoritoare bagau cel putin doua randuri si jumatate din tribune in obscuritate, iar panourile imense care strajuiau ringul din imediata desfasurare a intrarii, izolau fonic intr-atat de bine, incat te simteai intr-un imens cub de sticla care pocnea la fiecare bass acid al dj-ului. Dar ok...per total ok. Acum am inteles de ce Rixton au si videoclipuri de 77 de milioane de vizualizari. Sunt...awesome. Iar solistul e gagicar inrait, deci...reteta de succes.

Black humor românesc (în loc de Black Friday)

Nu traversa niciodată relaxat pe trecerea de pietoni, în speranța că prima mașină care îți va ieși in cale va încetini spre a-ți acorda prioritate. Circulă întodeauna prudent pe dungile albe! Nu uita că esti în România, iar convoiul de cloxoane este prea apăsător și debitul verbal din trafic prea mare pentru a mai da atenție și aparițiilor voastre clandestine din zonele marcate. Cum prind o bucată de carosabil liberă și nesemaforizată, calcă cu poftă pedala de accelerație, ca după o zi de post negru. Revenind însă, chiar dacă prima mașină a oprit, în mod cert cea de-a doua va fi mai insistentă, asigurându-se că nu dormi pe zebră.

Vei știi că ești în România dacă faci echilibristică pe marginea străduțelor lăturalnice, printre mașinile parcate, deoarece trotuarele sunt prea înguste, iar clădirile își scutură cojoaca de tencuială, marca anilor 1900, la intervale prea scurte pentru a reuși să ajungi în capăt teafăr și nevătămat. Măcar le-au îmbulinat ca să ne așteptăm la o numărătoare cinstită. Ei bine, noi, pietonii, împărțim oricum frățește străzile cu șoferii, la fel cum ei își distribuie locurile de parcare de-a latul și de-a lungul spațiului pietonal.

Dacă este necesar, dar absolut necesar, vital să ieșiți din casă în zilele ploioase, trebuie să aflați că și atunci, dar mai ales atunci rețeaua de canalizare funcționează în condiții optime și la fel de bine ca în restul anului. Astfel, mergeți doar pe mijlocul trotuarului. De o parte veți întâlni pereți compacți de apă care se desprind de pe șindrilele caselor sau ale blocurilor, iar de cealaltă, arcuri boțite și boltite de apă de baltă care țâșnesc din roțile mașinilor care gonesc nepăsătoare pe marginea șoselelor. Asta dacă nimeriți un trotuar mai lat, în caz contrar, cele două părți se cam confundă...

Cu siguranță calculele și strategiile constructorilor, cât mai ales coordonarea la nivelul proiectelor urbane te-ar amuza. Până nu demult, se schimbau borduri ca șosetele, acum se asfaltează și re-asfaltează la fiecare ploaie de sezon, iar lucrările de schimbare a conductelor se fac imediat după, se sparge asfaltul proaspăt inaugurat, și se peticește ulterior pe unde este necesar.

Dacă v-ați întrebat până acum de ce se inundă străzile din orașe atât de repede, răspunsul este chiar sub nasul vostru. Gurile de canal tronează la 10-20 de cm deasupra nivelului străzii, sau, și mai bine, au fost acoperite de tot cu două-trei straturi de asfalt nou-nouț.

Ce ne-am face fara...cauciuc?

Da, oameni buni, astăzi vorbim despre cauciuc. Nu despre ce și cum este, pentru că sunt informații useless de care se ocupă wikipedia de ani buni pentru dumneavoastră, ci de ce. Copilul, de la o anumita vârstă, și omul, când a ajuns la un anumit nivel de informație și cunoaștere, nu mai întreabă ce, ci de ce este așa. Însă vom folosi cauciucul doar ca termen generic pentru a vă expune una dintre utilitățile sale de care ne ciocnim zi de zi în super-marketuri, mall-uri, aeroporturi, pe stradă, în gări sau în sălile de fitness: benzile transportoare. O denumire destul de sugestivă, care, după părerea mea, nu necesită lămuriri sau completări ulterioare. Am putea, pentru a fi convinși de întrebuințările sale benefice și mai mult decât vitale pentru menținerea unui trai decent în privința cerințelor de secol XXI, să imaginăm reeditarea scenariului derulat în urmă cu 100, sau poate numai 50-60 de ani. Lipsa lor...

În primul rând, exploatările miniere. Această muncă nu a apărut odată cu intrarea pe piață a covoarelor din cauciuc, ci a existat independent de orice renovări ale principiilor tehnologiei moderne. Mai întâi s-au ajutat doar de lopată și cazma, mai apoi de vagoanele de transport și sistemele de cale ferată din subteran, și mai apoi, după multe alte chestiuni introduse în sprijinul dezvoltării acestei industrii, au fost folosite și benzile transportoare. Nu este vorba de materialul extras, ci de rapiditatea și eficiența transportului acestora. Sunt scoase tone sau chiar zeci de tone de rocă și pietriș din cariere într-o singură zi, de vreme ce înainte această cantitate era transportată cu cârca sau în vagoane care erau împinse de mineri asemenea roabelor, și nu era deloc ușor. Prin apariția benzilor Chevron, și așa-numitelor benzi cu velcante și racleți, produse de Elastimpex România, rocile, pietrișul și nu numai pot fi încărcate direct în camioane, întrucât ele permit transportul în planuri înclinate de la 30 și până la 80 de grade.

Apoi...benzile de alergat din sălile de fitness. Păi ce s-ar face domnișoarele (sau domnii mai puturoși) fără acest mecanism divin prin care pot rămâne într-un singur loc, parcurgând totodată zeci de kilometri și bucurându-se de minunatul aer condiționat? Alergatul în parc, și mai ales la 40 de grade celsius, ar fi o corvoadă. În mediul ostil de afară poți întâmpina tot felul de intemperii naturale neprevăzute. De ce să nu alergi în voie și să te bucuri de o muzică bună, și oricând de un duș binemeritat.

Pe de altă parte, folosim destul de des scările și benzile rulante din magazine. Imaginați-vă cum ar fi să urcați zeci de etaje pe scări. Mii de trepte care pot fi ușor evitate și cu liftul, o să spuneți. Dar cui îi arde să zacă zeci de minute cu degetul înțepenit pe buton, când ascensoarele sunt pline-ochi? De-aia s-a inventat și celebrul dicton: "staționați pe partea dreaptă". Ca să nu adoarmă vreo tanti pe stânga și să transformăm și acest mijloc într-un lift aglomerat. În fine...unora le-ar trebui un sistem audio nu foarte performant care să le țipe-n ceafă. Și de aceea s-a inventat o altă expresie foarte interesantă, care mie îmi place la nebunie, și anume: PARDON!, și îi îndemni tu să staționeze pe partea dreaptă, iar câteodată mai poți condimenta dialogul și cu o înjurătură. Ei...dar să nu vă faceți un obicei din a folosi scara rulantă. Asta au spus și cei de la primărie, și, drept dovadă, scările rulante de la Universitate s-au blocat toate, pe rând. Mai folosiți și scările, comiși-voiajori. 

Cu alte cuvinte, fără aceste benzi transportoare de...cauciuc, ar funcționa mult mai greu industria alimentară, extractivă, și transportul bagajelor de la avion. Ar trebui să facem un lanț uman de vreo 100 de persoane din cala avionului pentru a da din mână în mână bagajele. Și gândiți-vă câte avioane sosesc și pleacă în același timp de pe un aeroport internațional. Ar fi haos, fără doar și poate. Deci, consider de bun simț să spunem: mulțumim Elastimpex România, pentru că de 20 de ani ne faceți viața mai ușoară!

P.S. Articol redactat în cadrul concursului SuperBlog!