@IMapp BUcuresti 2015 - peste 5 secole de traditie //// #556deanibucuresti

@IMapp BUcuresti 2015 - peste 5 secole de traditie //// #556deanibucuresti

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Ce ne-am face fara...cauciuc?

Da, oameni buni, astăzi vorbim despre cauciuc. Nu despre ce și cum este, pentru că sunt informații useless de care se ocupă wikipedia de ani buni pentru dumneavoastră, ci de ce. Copilul, de la o anumita vârstă, și omul, când a ajuns la un anumit nivel de informație și cunoaștere, nu mai întreabă ce, ci de ce este așa. Însă vom folosi cauciucul doar ca termen generic pentru a vă expune una dintre utilitățile sale de care ne ciocnim zi de zi în super-marketuri, mall-uri, aeroporturi, pe stradă, în gări sau în sălile de fitness: benzile transportoare. O denumire destul de sugestivă, care, după părerea mea, nu necesită lămuriri sau completări ulterioare. Am putea, pentru a fi convinși de întrebuințările sale benefice și mai mult decât vitale pentru menținerea unui trai decent în privința cerințelor de secol XXI, să imaginăm reeditarea scenariului derulat în urmă cu 100, sau poate numai 50-60 de ani. Lipsa lor...

În primul rând, exploatările miniere. Această muncă nu a apărut odată cu intrarea pe piață a covoarelor din cauciuc, ci a existat independent de orice renovări ale principiilor tehnologiei moderne. Mai întâi s-au ajutat doar de lopată și cazma, mai apoi de vagoanele de transport și sistemele de cale ferată din subteran, și mai apoi, după multe alte chestiuni introduse în sprijinul dezvoltării acestei industrii, au fost folosite și benzile transportoare. Nu este vorba de materialul extras, ci de rapiditatea și eficiența transportului acestora. Sunt scoase tone sau chiar zeci de tone de rocă și pietriș din cariere într-o singură zi, de vreme ce înainte această cantitate era transportată cu cârca sau în vagoane care erau împinse de mineri asemenea roabelor, și nu era deloc ușor. Prin apariția benzilor Chevron, și așa-numitelor benzi cu velcante și racleți, produse de Elastimpex România, rocile, pietrișul și nu numai pot fi încărcate direct în camioane, întrucât ele permit transportul în planuri înclinate de la 30 și până la 80 de grade.

Apoi...benzile de alergat din sălile de fitness. Păi ce s-ar face domnișoarele (sau domnii mai puturoși) fără acest mecanism divin prin care pot rămâne într-un singur loc, parcurgând totodată zeci de kilometri și bucurându-se de minunatul aer condiționat? Alergatul în parc, și mai ales la 40 de grade celsius, ar fi o corvoadă. În mediul ostil de afară poți întâmpina tot felul de intemperii naturale neprevăzute. De ce să nu alergi în voie și să te bucuri de o muzică bună, și oricând de un duș binemeritat.

Pe de altă parte, folosim destul de des scările și benzile rulante din magazine. Imaginați-vă cum ar fi să urcați zeci de etaje pe scări. Mii de trepte care pot fi ușor evitate și cu liftul, o să spuneți. Dar cui îi arde să zacă zeci de minute cu degetul înțepenit pe buton, când ascensoarele sunt pline-ochi? De-aia s-a inventat și celebrul dicton: "staționați pe partea dreaptă". Ca să nu adoarmă vreo tanti pe stânga și să transformăm și acest mijloc într-un lift aglomerat. În fine...unora le-ar trebui un sistem audio nu foarte performant care să le țipe-n ceafă. Și de aceea s-a inventat o altă expresie foarte interesantă, care mie îmi place la nebunie, și anume: PARDON!, și îi îndemni tu să staționeze pe partea dreaptă, iar câteodată mai poți condimenta dialogul și cu o înjurătură. Ei...dar să nu vă faceți un obicei din a folosi scara rulantă. Asta au spus și cei de la primărie, și, drept dovadă, scările rulante de la Universitate s-au blocat toate, pe rând. Mai folosiți și scările, comiși-voiajori. 

Cu alte cuvinte, fără aceste benzi transportoare de...cauciuc, ar funcționa mult mai greu industria alimentară, extractivă, și transportul bagajelor de la avion. Ar trebui să facem un lanț uman de vreo 100 de persoane din cala avionului pentru a da din mână în mână bagajele. Și gândiți-vă câte avioane sosesc și pleacă în același timp de pe un aeroport internațional. Ar fi haos, fără doar și poate. Deci, consider de bun simț să spunem: mulțumim Elastimpex România, pentru că de 20 de ani ne faceți viața mai ușoară!

P.S. Articol redactat în cadrul concursului SuperBlog!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu