Turismul
romanesc a ajuns o variabila in ecuatia de terminologii abstracte. A fi turist
in tara ta este, insa, singura constanta in panoplia de speculatii fervente
aduse de autoritatile locale. Contrar supozitiilor oficialitatilor, si aceasta
a intrat intr-un proces lung si sigur de degradare. Complementar certitudinii
potrivit careia strainii nu mai viziteaza hotarul carpatic, vine vestea si
realitatea tot mai acerba si prezenta in mentalitatile societatii, cum ca nici
romanii nu mai onoreaza statiunile montane de la noi, ci prefera destinatiile
Alpilor francezi sau austrieci. In componenta consortiului de state mult mai
atractive pentru publicul romanesc, intra si Bulgaria, care se pare ca nu impresioneaza
numai prin facilitatile litorale, ci si prin serviciile oferite de orasele din
zona de munte.
Romania,
din pacate, reuseste sa respinga prin ostilitatile puse la cale de consiliile
locale si primarii. Pe langa accesul in statiunile montane, o componenta
deficitara in parcursul turistic, reprezentata de lipsa unei retele compacte si
bine definite de autostrazi, in frunte cu segmentul Comarnic-Brasov, care sa
permita o circulatie fluenta a maselor de turisti din exterior spre interior,
apare problema tarifelor, un colos financiar care nu incape in buzunarul carpit
si stramtorat al romanului. Vorbim, totusi, de probleme de functionare a
sistemului national, in care multi "dealeri" ce ofera servicii de
cazare prin gari, iau bani cu japca de la oameni. Asadar probleme vechi,
arhaice as indrazni sa spun, care, din cate se poate observa, nu isi gasesc
nicio cale oportuna de solutionare.
Realul
inconvenient ivit, fiind unul de actualitate, este aparitia numeroaselor
santiere aparute ca ciupercile dupa ploaie pe Valea Prahovei, s-ar spune cu
scopul de a moderniza statiunile care primesc anual milioane de turisti din
intreaga lume. Ei bine, acum sunt pustii, weekend-urile constituind singurul
prilej de bucurie pentru hotelieri si patronii de pensiuni sufocate in maldare
de moloz si saci de praf. Escavarile ambulante au impanzit masivul Cioplea,
strazile devenind ruina unor labirinturi sapate in creasta dealului, sub seceta
de priviri ale cabanierilor. Acestia din urma risca sa isi piarda si bruma de
clienti ramasi, din pricina lucrarilor care escaladeaza pufuri de fum si
smoke-uri de praf pe gardurile pensiunilor, tocurile geamurilor, condimentand
chiar si ciorbele preparate in bucataria ascunsa in beciul de piatra. Zgomotul
nu este, insa, un cetatean de vaza al santierelor din Romania, pentru ca, dupa
cum stiti, 5 minute se lucreaza, 2 ore se fumeaza. Problema este cat dureaza
aceste lucrari, pentru ca niciodata nu au fost respectate termenele de
executie...traditie cu specific romanesc.
Fostul
stadion de fotbal din Predeal este acum loc de picnic pentru muncitorii care
inalta schelele de beton ale unuia din cele doua centre SPA pe care primarul
intentioneaza sa le ridice pentru predelenii sai, intrucat inscrisurile de pe
un panou care dezvaluie obiectul muncii asidue din conacul de fiare graieste
astfel: "Totul pentru predeleni!". Nu pentru turisti, fiindca
localnicii in mod cert vor inaugura cu mult fast centrul de relaxare, in
conditiile in care cei mai multi nu au un loc de munca si sunt nevoiti sa faca
naveta pana la Brasov. Piata agroalimentara in care isi puteau vinde produsele
naturale obtinute in propria gospodarie, a fost daramata in urma cu doi ani.
Podul peste calea ferata, o punte de legatura intre cele doua maluri ale
orasului, sta sa se prabuseasca sub sustinerea nesigura a pilonilor macinati de
vreme, ce-i mai slujesc pe post de carje. Gardul ruginit aproape culcat la
pamant si craterele din asfalt prin care poti admira trenul care trece pe
dedesubt sunt doar o polita de asigurare pentru renumitele SPA-uri si lucrari
de rutina care au asuprit sute de metrii patrati de padure.
