Black tie în câteva situatii ipotetice

mauvert.com

Vreți să mă credeți sau nu, astăzi este prima dată când vorbesc în necunoștință de cauză. Probabil că este un subiect "în voga" pentru cei mai mulți, însă pentru restul și pentru mine personal, este clasificat drept tabu. Error 404. Chiar dacă îmi dă cu virgulă, m-am documentat temeinic. Dar fără a mai perverti culisele acestei postari, vă spun că astăzi vom discuta despre 'Black tie'.

Daca studiem "etimologia" expresiei sau ne ajutăm de minunatul instrument google translate care este, observăm ca tie înseamnă cravată. Nimic mai neadevărat aflăm din interpretarea acestui dress code. Cravata nu se asortează ținutei în cauză, care admite doar papionul. Indiferent de stilul pe care îl adoptăm. Chiar dacă utilizam clasicul black tie sau cel mai nonconformist (aceasta este o exprimare improprie întrucât nonconformist se aliniază principiilor nonformale, or noi știm ca acest dress code este superior ca eleganta ținutei business), se impune papionul ca accesoriu.

V-am demonstrat deja, probabil, că m-am informat cu privire la subiectul în cauza. Acum... Trebuie să știți că Black tie a ajuns un brand, care se "autofinanțează" din petrecerile clasice, banchetele și balurile adolescenților - aici, ce-i drept, putem opta și pentru o ținută casual -, în fapt, orice eveniment care are loc după ora 18:00 ori, în sezonul rece, după apusul soarelui.

Un sacou de lână negru alături de o pereche de pantaloni de aceeași culoare, dar fără manșete pot fi traduse prin sobrietatea evenimentului. În egala măsură, în alegerea ținutei vestimentare trebuie sa aveți în vedere locația, cea care ne oferă informații delicate cu privire la natura evenimentului. Nu în puține rânduri am avut deziluzia de a nu fi înștiințați cu privire la dress code-ul impus.

Luam mai multe situații ipotetice pentru a ilustra importanta unei alegeri inspirate. Nu trebuie sa fii artist, nu ai nevoie de finețuri, ci de puțin tact și bun-simț. Asa, deci.. Dacă, ipotetic vorbind, poștașul îți lasă în cutia cu surprize o mică atenție, roze, parfumata, cu sigiliul tras în accente de negru pal. Deschizi și vezi iscălitura nurorii în dosul răvașului și pe-a lu fi-tu imediat sub, cât împunsătura unui ac de gămălie.

"va invităm la botezul fiului nostru!"

Nu știai ca au copil, evident. Nu știai ca ai nepot, nimic mai adevărat!! Dar..

După 3 minute de descântece și doua lingurițe de aghiazmă și câteva firimituri de anafură de la slujba de duminica trecută, trebuie sa iti alegi ținuta. Lucrurile devin serioase. Ne procuram o rochie eleganta, care poate fi mai scurtă, însă nu o asortam cu tradiționalele mănuși pana la cot și capă, aceasta încadrându-se deja la un dress code white tie, o ținută ultraformală. Bineînțeles că forma corpului este o caracteristică esențială, contând în economia privirilor care vor fi ațintite asupra voastră. Și eu militez pentru a fi cât mai natural, însă asta nu vă obligă ca rochia pe care o purtați să vă reliefeze deopotrivă calitățile și defectele. Aceasta trebuie să vă ofere confort chiar si atunci când sunteți în lumina reflectoarelor. "Cutele", jocurile de lumini și umbre de pe suprafața materialului au un rol colosal, și sunt imperioase în a te face specială, nu un simplu personaj de duzină. Iar pentru bărbați, o cămașă albă, cu guler croit pentru papion, un sacou albastru electric, completând cu o pereche de pantaloni de aceeasi culoare și pantofi Oxford simpli, negri.

Dacă însă, tot ipotetic vorbind, liceul în care te afli organizează un bal de absolvire cu temă retro. Atunci poți fi inventiv de așa manieră încât sa asortezi o cămașă galbenă, cu pliuri verticale, un sacou negru și o pereche de pantaloni trei sferturi, eleganți. Șosete de lână, ceva mai lungi, alături de niște pantofi de dans. Totul accesorizat, eventual, cu un monoclu sau un ceas de buzunar (șic!).

Iată cum am ajuns sa optez pentru un creative black tie,  fresh, proaspăt, reinventat.

Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2016!

*&@%*&SuperBlog*&%#*@

***In prea putin astepatata luna septembrie.. for so many reasons (google translate ne reaminteste ca "din varii motive"), datei de 12 ii preceda unul dintre cele mai asteptate evenimente ale verii. SuperBlog 2016, ne-a ajuns cat ne-am recules in fata monitoarelor, la un maraton nocturn de cs GO, sau in pelerinaje prin curtile manastirilor, amatori sau pasionati ferventi de pokemon GO deopotriva.

In prea-plinul zilelor insorite de octombrie si noiembrie ne vom desfata cu portii indestulatoare de presa de bun gust si povesti memorabile. Ma aliniez si eu dorintei celor peste doua sute de participanti, de a lua startul acestei competii de blogging. Este, intr-adevar, dificil sa reusesti o abordare fericita a unor subiecte tabu, sau care desi sunt la ordinea zilei (fara Dana Grecu), nu pot face obiectul unei opere de arta din punct de vedere literar si artistic. Cum poti promova un brand sau un produs , astfel incat printr-un proces metafizic destul de dubios, sa vezi tot mai multe oportunitati si avantaje in hibele lui. E ca si cum ai incerca sa faci dintr-o saiba, o poveste de succes. Acestea fiind zise, e o provocare!!

Secand step in operatiunea "farsa dinamovista"

Sa vezi si sa nu crezi. Nu stiu cat de multi cunosc episodul de zilele trecute in care galeria dinamovista a afisat o coregrafie impresionanta in tribuna Stelei din meciul contra celor de la Manchester City. Bun, deci toata lumea stie despre ce e vorba. Tepuitii din staff-ul ros-albastrilor condamna cu vehementa gestul, lucru pe care tin sa il subliniez si eu. In simptomatica fotbalistica e o dovada de frustrare si aroganta infantila. Oamenii au spuzit retelele sociale cu MM-uri si bancuri neo-naziste cu tenta discriminatorie la adresa unuia sau altuia. Mai bine de un deceniu in slujba insolventelor si a retetelor falimentare, preocupati de un campionat lugubru si pueril, alb-rosii au uitat gustul partidelor europene, asa ca au cheltuit aproximativ 10 000 de euroi pentru a realiza, de altfel, intrucat nu suntem in masura sa nu recunoastem, un troll imens. 6000 pentru materiale din dezvaluirile celor de la PCH, plus biletele celor aproape 200 de infiltrati. E putin trist pentru voi, baieti... Si putin cam nelalocul lor afirmatiile jucatorilor si ale conducerii clubului din Stefan cel Mare care sustin acest demers, transformand mesajul "doar dinamo Bucuresti" in slogan de campanie pentru derby-ul de sambata seara.

Pe de alta parte, board-ul Stelei isi merita soarta pentru superficialitatea cu care au tratat situatia, fiind pacaliti cu usurinta. Chiar si in momentul in care mesajul era descifrabil deja, crainicul arenei inca ii indruma pe suporterii stelisti sa imbrace vestele buclucase. Un cal troian manat de la spate de inteligenta unor ultrasi. Atata prostie... Iar peluzele Nord si Sud sunt departe de a-si remedia problemele de judecata, asteptand ca Boroi&co sa le reinfinteze echipa de suflet. Eu zic sa se apuce din proprie initiativa de antrenamente si sa se inscrie deja in liga a cincea din finantare proprie. In 10 ani armata nu s-a gandit nicio secunda sa combata drepturile lui Becali asupra clubului, nici macar atunci cand chiar generalii i-au inmanat stafeta acestuia.

In alta ordine de idei, legat de toata tevatura asta mediatica, cei de la ProSport fac haz de necaz, sustinand ca: Jucătorul din echipa naţională a României care, pe durata Euro 2016, a introdus din greşeală un jurnalist de la ProSport pe grupul de Whatsapp al „tricolorilor” a încurcat din nou borcanele. Nedeprins cu tehnologia, a reuşit performanţa să-l adauge pe acelaşi ziarist în grupul de Whatsapp al jucătorilor de la Steaua. 

Lasand deoparte faptul ca pe grupul de wapp al jucatorilor de la Steaua sunt prezente toate celelalte "entitati" ale campionatului Ligii I, discutia e cel putin savuroasa..

Continuarea o aveti aici: http://www.prosport.ro/fotbal-intern/dezvaluire-fanii-lui-dinamo-au-lovit-si-pe-grupul-de-whatsapp-al-jucatorilor-de-la-steaua-discutie-halucinanta-dupa-0-5-cu-city-15580378

Dan Boulea, despre “România dodoloata” - insectar

Balada mioritică a țăranului român îl are drept protagonist pe ofițerul cazematelor dunărene, Dan Boulea. E cetățeanul neaoș care își umple desagile cârpite de vânt cu foloasele rezultate de pe urma proiectelor realizate cu cap. Și vorba ‘ceea, că “unde nu-i cap, vai de picioare”, apăi popor elector, ai vâslit în direcția potrivită. Doar suntem “România lucrului bine- facut”. Am pus cratimă pentru a atrage atenția asupra a cât de închegată este această expresie. Până să pricepem iscoada exprimărilor cazone ale domnului Iohanis, vă propun să facem un ocol prin istorie și să scuturăm canistrele de ultimele picături de aldămaș cât să ne țină pistoanele până în Ardeal, la papistașii noștri nemiruiți de pe plaiurile stropșite de soare.

Maghiarimea și bulbucații popiti de tokesii de prin bodegi străine s-au întrunit la “scoala” de vara de la Băile Tușnad, or din ținuturile Tusnadfurd- iene, asa bag seama mai nou. Practica asta a dublei denumiri a județelor și localităților din regiunea Harghita-Covasna s-a împământenit în ciuda cotcodacelilor de la palat. Pancardele cu Bienvenue sunt acum văruite cu însemne ale bozgorimii. Nimic anormal de vreme ce într-o zona cu populație majoritar maghiara, placa comemorativa a cândva satului Malnas apare si în alta limba, care si-a pus monopolul pe zona respectivă. Însă să găsești stațiuni turistice sau chiar orașe unde nimeni nu îți poate da o informație în limba română, unde la ghișeele caselor de pensii, biroul de relații cu publicul al primăriei sau casele de bilete ale gărilor mai nou CF, angajații nu cunosc decât limba în exercițiul funcțiunii, și anume, cea maghiara, acest fapt nu se poate justifica decât ca o grosolană dovadă de insolență și indolență deopotrivă. Ei și cum peștele de la cap se împute, îi suspectez pe proaspeții investiți în funcții înalte în stat de incompetență și incompatibilitate cu postul ocupat. Pare-se ca mutulica, ciolosii și patapievicii susțin sleahtele minoritare migratoare, subjugati și impunsi cu sula-n coaste de alde Merkel alături de camarila sa de la Bruxelles. Nici ex-ministrii și prim-miniștrii nu se pot lăuda ca nu au pus umărul și nu au participat activ la clădirea societății puradeice bozgorizate. Prin ajutoare sociale, scutiri de taxe și impozite, în definitiv, prin asigurarea unui mediu prielnic. Marko Bella și momiții sai politic, alături de impuținații din Ungaria, încă își mai desfășoară ședințele oculte de spiritism autonom pe gazonul din ograda bălăciților din Ținutul Secuiesc. Tokesii s-au ocupat de asemenea de alte practici demne sa încingă răzmerița din defileul Oltului. Au ars mai multe drapele ale României, unele în chiar curtea consiliilor locale, sau au arborat în semn de respect pentru secuii care erau nemți, propriul lor steag. O casă din vistieria prezidențială să meargă la balaoacheșii bozgoriți, în cinstea gestului cu care ne-au onorat, infuleca cuvintele pofticios cel santa Klaus.

Rămânem tot în zonă, dar ne mutăm pe calea ferată pentru a celebra un episod cel puțin savuros din Românica lui Dan Boulea. Ei bine, îmi fac impresia de altfel cât se poate de corecta că tehnologia din vagonetele roase de puroi calcaros și rugină nu a ajuns încă la nivelul de cunoaștere al românului. Ușile automate par a fi un subiect tabu pentru locuitorii orașului Sf. Gheorghe, care împing de zor și trag speranțe că încăpățânarea balamalelor nu va fi nesfârșită. Nu poți decât sa apreciezi perseverența și sârguința de care dau dovadă oamenii în astfel de împrejurări. Cum butonul verde, luminos, și mesajul “apăsați pentru deschiderea usilor” nu sunt suficient de vizibile, călătorul beneficiază de soluția salvatoare. Noroc cu mânerul monșer..ne-am mai liniștit. Apai meștere, ai cam complicat-o aci. La alea de-afara de ce nu pusei? În caz ca nu ați observat, suntem o țară de delăsători și resemnați. Cei care nu au prins care-i șpilu cu ușa, cum n-au dat de mâner, au mers la una deschisa de un altul mai destupat ca ei. Asa e și în viață, ca și în politică deopotrivă. Unu-i cioban, altu se bulucește în turma de proțăpiți care au fost serios avariați de campania electorală. Asa-zisul efect de orbire parțială sau totala.

Cum lucrurile se fac Dan Boulea în tara asta, nu ne miră că guvernanții au mai mătrășit ceva pe acolo prin lege, asa încât de acum elevii claselor a 11-a și a 12-a sa primească manuale în regim gratuit, namailuând în calcul ce se va întâmpla cu trocul național al vechilor culegeri și manuale. Doua generații de elevii ratate în plan financiar. Asta pentru că noi ne cumpăram până acum cele trebuinciose, și în felul acesta o să rămânem din nou restanți la bugetul propriu. Dan Boulea despre România dodoloață: lighioane, insectar...

*Eseu care urmeaza sa apara zilele urmatoare in revista "Amurg Sentimental"

SPORT DE IMPRUMUT CU TRIBUNE VOLANTE

#colectiv – punct de reper politico-social. Drama din club naste dezbateri mediatice, sicane politice, revolte sociale, renovand sistemul de interventii romanesc (eu as zice mai degraba carpind niste metehne si legi deja promulgate, dar incetatenite in nimicul autohton). De ce punem hastag la #colectiv? Inca mai punem. Sa spunem ca dintr-un simplu pub, fosta hala “Pionierul”, actualmente loc de pelerinaj, a devenit un fenomen care da jos guverne, rastoarna situatii, si relanseaza persoane in lupta electorala. Dar nu are rost sa dam curs unor discutii deja purtate pe la toate posturile radio si tv mai bine de 5 luni de zile.

Pana acum, sau pana in data de 30 octombrie 2015 mai exact, avizul ISU nu era o piesa de rezistenta in dosarul oricarui proprietar de orice fel de constructie, o necesitate, ci doar o fituica de decor. Acum ne concentram pe aceste controale, ca obiectiv primordial pe lista prioritatilor. Inainte, riscul unor astfel de incendii era minor, dar in urma #colectiv se pare ca ar fi crescut, fiind imperios trebuitoare verificari suplimentare. Concluzii? Avem nevoie de calamitati, de dezastre majore pentru a repara sau fixa chestii implementate, pentru a ne ridica semne de intrebare. Am fost nevoie de un incendiu soldat cu 64 de morti pentru a aplica o lege. Probabil ca abia dupa un cutremur vom consolida si mormanele de moloz din curtea Primariei Generale. De inundatii ca sa intarim diguri si sa redactam planuri de interventie rapida. Si multe altele.

#colectiv naste si paranoia, dar si pretexte. Arena Nationala, cea mai mare controversa a sezonului toamna-primavara, a functionat 5 ani, din cate am observat, fara acel aviz ISU, si 5 luni, cel mai mare stadion din tara a stat inchis. Desi, serios vorbind, ce riscuri poate comporta o arena in caz de incendiu? Singura variabila din ecuatia asta e acoperisul retractabil, singura componenta care ar putea reprezenta un pericol. Avand in vedere ca spectatorii nu au voie in incinta National Arena cu petarde, fumigene si nici macar cu umbrele, atunci…(??). Cel putin pocnitorile minuscule pe care le pot ascunde prin diverse locasuri nu cred ca pot incendia un stadion. Iar spectacolele pirotehnice sunt oraganizate doar de firme de specialitate, cu acoperisul netras. In eventualitatea in care acesta poate arde chiar si in cubul suspendat la 25 de metri deasupra gazonului, atunci cu siguranta da, ne putem ingrijora. Sa nu mai vorbim de responsabilitatile pasate in tot acest timp de la o institutie la alta. Mijloacele birocratice prin care poti incurca un demers sunt infinite si greoaie.

Terenul central de la Arenele B.N.R., unde se desfasoara unul dintre turneele de tenis cu cea mai mare traditie din circuitul ATP, nu a primit de asemenea avizul de la pompieri, nu ca ar fi vreun pericol major in sensul acesta, doar ca arena nu a mai suferit lucrari de reparatii de aproape doua decenii, si nu mai poate fi omologata, “acordul ISU” fiind, deci, un pretext. Asa ca turneul, printr-o derogare de la comisiile internationale de tenis masculin, a putut fi tinut anul acesta in parcarea complexului, cu gradene improvizate, in vreme ce 5000 de locuri zac goale, roase de rugina, mizerie si indolenta. Guvenatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, nu vrea sa cedeze terenurile in administratia primariei, si nici a Federatiei Romane de Tenis. Sau macar sa investeasca in acestea. Acolo unde Ilie Nastase si Ion Tiriac au adus primul titlu de Cupa Davis, si mai multi tenismeni romani si straini au scris istorie. Acolo Roger Federer participa inainte sa cunoasca succesul suprem, devenind locul unu mondial.

Terenul central improvizat

Sportul din Romania e, se pare, intr-un declin total, derapand pe o panta descendenta fara sfarsit. Pentru prima oara in ultimii 40 de ani, nu avem o echipa de gimnastica reprezentanta la jocurile olimpice, nici la feminin, si nici la masculin. Pentru prima oara in ultimii doi ani, Simona Halep iese din top 5, reusind in 3 luni sa coboare 5 locuri in clasament, si nu pare sa se sfarseasca, din pacate. Si pentru prima oara de la revelatia Otelul Galati incoace, Steaua nu ia campionatul, si rateaza 2 cupe in 3 zile. Ce se intampla?

Lasand deoparte aceste retrospective deloc favorabile, Romania are tot pentru prima oara 3 jucatoare in top 35 mondial la tenis, si o jucatoare atat de sus in clasament, Simona Halep, ceea ce e de apreciat. Totodata, Horia Tecau, dublu campion la Wimbledon, castigator al Turneului Campionilor si lider mondial la dublu. Si totusi nu avem o baza sportiva decenta, sau un complex care sa gazduiasca un turneu important. Nu suntem capabili nici macar pentru un amarat de turneu ATP 250, sau WTA International. Unde sa gazduim noi Eurovisionul, jocurile olimpice si asa mai departe?

Pe de alta parte, armata nu cedeaza nici dupa un an si jumatate in scandalul cu Steaua lui Gigi Becali. Nu s-au sesizat pana acum, dar cand au mirosit ispita banilor castigati de “campioana de la Sevilla”, i-au actionat in judecata, pe motiv ca au folosit ilegal inca din 2004 marca si numele clubului sportiv al armatei. De asemenea, stadionul Ghencea zace in paragina, intre timp fiind si declasat, nemaiputand fi omolagat nici macar la nivel de liga a doua. MApN-ul nu are o echipa, dar stadionul e al lor, asa ca ramane la ei (??). Fanii nu mai vin la meciuri, socotind identitatea FCSB-ului ca un chip fara fata. Conducerea Stelei se presupune ca ar fi principalul vinovat, desi circumstantele prezumtive vi le-am expus. Insa oamenii nu il sustin pe Becali, Argaseala, sau alte persoane din board-ul formatiei, ci jucatorii, care sunt simple victime colaterale in acest scandal. Ultrasii nu canta, nu scandeaza pentru nume, ci pentru echipa. Nu se bucura de bucuria lui Becali, ci de golurile jucatorilor. Se speculeaza ca si Dinamo doreste sa isi schimbe sigla. Vom vedea atunci daca si suporterii cainilor vor protesta departe de stadion, ei avand un motiv temeinic.