Iar am uitat ușa deschisă la birou... Bineînțeles că
și aerul condiționat merge, deși nu e nimeni în încăpere. " - Simona, poți
să oprești aparatul când nu stai acolo? De cât timp merge?/ - Păi, când ai
coborât după formulare, la două minute după tine am ieșit și eu./ - Adică ăla
merge de două ore, și ai mai lăsat și ușa dată de perete?!/ - Nu înțeleg de ce
te agiți atât. Oricum Rareș plătește cheltuielile, și nici măcar nu sunt banii
firmei, deci costurile de consum nu afectează salariile angajaților, și cu atât
mai puțin pe noi. Relaxează-te!". Asta este o eroare fatală la nivelul
percepției și mentalității umane, o piuliță ruginită în sistemul nostru de
gândire. "Ce ție nu îți place, altuia nu-i face" este un dicton
prezent în conduita românului. Însă nu este o abordare fericită din perspectiva
unor minime cunoștințe dobândite de-a lungul vieții referitor la irosirea
resurselor energetice și consecințele sale. Nu trebuie să materializăm o
asemenea problemă și să o restrângem la un simplu inconvenient de ordin financiar.
Acest lucru ne afectează în egală măsură confortul și buna-dispoziție. Hai să
vedem cum a continuat dialogul, și care-i morala pe care am sustras-o și eu la
rândul meu.
" - Cum să mă relaxez?! Doar ți-am spus de
nenumărate ori... Nu mai lăsa biroul în voia sorții. Noi stăm acolo, până la
urmă, și chiar mai bine de 12 ore pe zi." Iar Simona continuă în aceeași
notă pe tot parcursul discuției:" - Am înțeles unde bați, dar oricum ai
spus că vom vinde biroul altei companii, și ne vom muta la Rareș!/ - Tocmai
de-asta! Ca să putem vinde acest spațiu, trebuie să avem un certificat energetic al încăperii. Conform noii legislații, din 2013, suntem obligați să
atașăm la actul de vânzare documentul ăsta! Iar dacă nu suntem în parametrii,
bănuiesc că îți dai seama că nu va mai fi interesată nicio companie."
Stăteam și mă gândeam zilele astea la tot ce avem în
biroul ăla. E o adevărată uzină, o moară stricată de măcinat bani. Două calculatoare
cu fundu' mare, generație veche, '98, și două imprimante imense, că na...tot
departamentul de marketing își face veacul pe aici. Faxul ponosit care pică la
fiecare pană de curent, și pierde kile de energie prin fiecare por… Nu mai spun
că Simona își uită de fiecare dată laptop-ul pornit de la o zi la alta,
conectat la priză, bineînțeles, pentru că bateria a ars-o de mult. Și uite așa,
dimineața, pe lângă cafeaua râncedă, asezonată cu bucăți de pânză ruptă din
sita fierbătorului, miros și prizele arse, care fumegă tihnite sub nasul meu.
Simona parcă e absentă de fiecare dată când încerc să vorbesc de toate
chestiunile astea cu ea. Ce să mai zic că și aerul condiționat merge non-stop
în van...clădirea nu e izolata termic, iar răcoarea se pierde prin fiecare
ungher mai neaerisit. Iarna avem un radiator din 1900 toamna, care șuieră ca o
turbină cu motor de fiecare dată când apăs pe butonul roșu. Mă întreb mereu
dacă apăs butonul greșit, doar că îl folosesc de 30 de ani, și nici nu are
instrucțiuni de utilizare. Mai consumă aerul de pomană și două routere de 300
de Mbps, care nu rezistă nici două minute la atacurile cibernetice ale
colegilor de la PR. 30 odată pariază pe campionate de Candy Crush, și călăresc
calculatoarele până la miezul nopții. Directorul spune că baieții, de fapt,
lucrează la imaginea companiei, așa că le-a cumpărat tăticul două routere ca să
muncească în voie, fără întreruperi.
Cu alte cuvinte, nu eram într-o situație tocmai roz.
Fapt pentru care eu și colegii mei ne-am hotărât să ne informăm temeinic, și să
optimizăm consumul de energie. Am căzut de comun acord asupra înlocuirii celor
două calculatoare de secol XX, cu unul singur de ultimă generație, cu un consum
energetic redus (A+). Simona are oricum laptop-ul ei. Am decis și să alcătuim
un set de reguli de bun simț: aerul condiționat să meargă doar pe durata programului,
pe senzor inteligent, care îi moderează fluxul de aer rece și menține o
temperatură optimă constantă în încăpere; ușile și geamurile să fie în
permanență închise cât timp funcționează A.C., iar PC-ul să fie stins dacă părăsim
biroul pentru o perioadă mai mare de timp, nu în stand-by. Pentru că suntem la
ultimul etaj și spațiul ne permite, am montat două panouri solare care să ne
asigure necesarul de energie pentru iluminarea spațiului, și diverse alte
utilități. Acum folosim lămpi cu senzor de mișcare, și folosim mai multe surse
de lumină separate pentru fiecare colțișor al camerei. I-am spus Simonei să își
cumpere o baterie eficientă la laptop-ul ăla, și să nu-l mai țină în priză
non-stop. Am spart pușculița cu economii a lui Rareș, și am izolat termic
biroul. Ei...și dacă până acum consumam mai mult de 600 de kWh/m2/an,
și ne încadram în clasa E sau F de performanță energetică, acum avem undeva la
150 de kWh/m2/an. Expertul în termografie ne-a spus că am făcut o
treabă excelentă.
P.S. Articol redactat în cadrul concursului SuperBlog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu