5000 de euro pare o sumă frumușică, dar pe care puțini
o posedă sau o pot obține facil. Cu salariul mediu pe economie din România, să
zicem că i-ai obține în...un an jumate? Asta dacă ai puțin noroc. Dar lăsând
deoparte sarcasmul și polemicile pe teme politice sau sociale, este lesne de
înțeles că de vreme ce-i obții, pasul următor e vital. Ce faci cu ei? Nu e ca și
cum ai mai fi avut un asemenea balot de valută în buzunarul cârpit, cusut în
căptușeala pantalonului zdrențăros. Ei bine, dacă nu ieși din mlaștina asta de
idei ce îți născocesc imaginația și îți bântuie gândurile, sunt apă seacă. Dar
cum "vrabia mălai visează", hai să facem un exercițiu de
abstractizare a noțiunii spațiu-timp, și să presupunem că avem 5000 €.
"Necunoscute sunt căile Domnului"...
Il fait frois. Mais au TV on a declaré que le temp
sera beau aujourd'hui... Aeroportul Charles de Gaulle mustește de oameni. Il
est impossible! Je suis en France! Da...bucurie mare. Ce-i drept, Franța este un carusel istoric înfățișat la fiecare colț
de stradă, scăldat în dulcele grai francez. Padocul de vestigii arhitecturale
deosebite de pe Sena se înnoadă acum în țesătura fină de lumini care dezgroapă
Parisul din tihna zilei. În sfârșit am ajuns în Franța. Pavelele și piatra de
moară cosmetizeaza aleile înguste ale Centrului Vechi, si închide într-o nuanță
confuza tenul castaniu al clădirilor ce se opintesc în malurile Senei. Atât de
liniștită și atât de calmă... Podul Lacătelor, din păcate, a rămas un simplu
nud din stinghii de oțel și piatră. Mi-aș fi legat cele mai sincere jurăminte
de frumusețea așezărilor pariziene. Turnul Eiffel rămâne, de departe, cel mai
impozant edificiu, o siluetă de metal cu forme destul de generoase și o înălțime
de 324 de metrii. Lifturile construite sunt mană cerească la cele peste 100 de
etaje măsurate treaptă cu treaptă. Când am ajuns la cel de-al treilea punct de
belvedere, am avut o ușoară senzație de câmp antigravitațional, sau vid, parcă la
limita superioară a stratosferei, unde cerul se închide la culoare și stomacul
nu mai ține cont de ordinea anatomică din corp. O priveliște, însă, care îți
taie respirația. Am petrecut 17 ani într-o cochilie la marginea Europei pentru
a-mi cheltui 5 minute din viață în mansarda Parisului. Cardul STAR Forte este
cea mai bună opțiune de raționalizare și înmulțire a banilor și beneficiilor.
Stiu că nu am pomenit nimic de el până acum, dar a venit momentul să
desecretizam niscaiva bănuți pentru cumpărături cu pașaport franțuzesc. La noi
nu se numește shopping, noi investim în viitor. Cu biletele de hotel achiziționate
de la Altours, am acumulat ceva puncte STAR pe card, și îmi pot rezerva dreptul
de a investi banii câștigați într-un ratatouille, croissant, în muzee sau alte
plimbări nocturne. O croazieră pe valurile spumoase ale Senei, și un montagne
russe în băile de oameni de la Disneyland. Iată de ce e bine să ai un astfel de
card de credit în buzunar atunci când pleci în vacanță...îți mărește șansele la
mai multe plăceri inocente, mici bucurii...
P.S. Articol redactat în cadrul concursului SuperBlog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu